Cum a începutut totul?

Adina Iuga locuieşte în satul Basarabasa din comuna Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara. Până în 2018 a lucrat la un orfelinat. Dar în ianuarie 2019 a renunţat, deoarece a vrut să se implice, pe termen lung, în misiuni de voluntariat în Africa. Totul a început în urma unei întâlniri cu un grup de voluntari din Finlanda. ,, Ne-au arătat un documentar filmat de ei: erau copii flămânzi, oameni care mureau de foame, o sărăcie... Tot timpul cât m-am uitat la documentarul acela am plâns. Simţeam o durere în inimă şi dorinţa mea era să fac ceva pentru acei oameni. Atunci am luat legătura cu ei şi le-am zis să-mi dea o adresă de acolo.“

Faţă în faţă cu o realitate crudă

Prima încercare de ajunge în Africa a fost atunci când a trimis o scrisoare către un spital din Etiopia. Răspunsul, însă, n-a venit. Atunci, Adina a continuat să caute alte posibilităţi. ,,Dorinţa de a merge acolo era în inima mea, aşa că nu am renunţat. M-am rugat foarte mult la Dumnezeu să-mi deschidă o uşă, să mă ajute cumva. Am căutat pe Internet organizaţii misionare în Etiopia. Aşa am dat peste o organizaţie din SUA care mi-a răspuns. Le-am spus că lucrez la un orfelitat şi că, dacă au cumva orfelinate acolo, aş vrea să mă ajute să lucrez cu copiii. Aşa am ajuns pentru prima dată în Etiopia. Nu cunoşteam pe nimeni. Orfelinatul semăna cu nişte grajduri cum erau la noi pe vremea Colectivului, fără apă, fără curent, şi aşa am stat acolo cinci săptămâni. Aveam grijă de douăzeci şi ceva de copii. Am mâncat acelaşi fel de mâncare timp de cinci săptămâni, dar ei erau atât de bucuroşi că au mâncarea aceea şi mulţumeau lui Dumnezeu, pentru că în jurul lor oamenii mureau de foame. Iar eu..., mie mi-a fost ruşine şi mi-am cerut iertare de la Dumnezeu pentru că n-am ştiut să fiu recunoscătoare, pentru că acasă aveam de toate. Deschideam uneori uşa de la frigider şi o trânteam la loc, de parcă nu eram mulţumită.“

 

Acolo am învăţat ce înseamnă recunoştinţa

Din ianuarie 2019,  Adina a renunţat la serviciul din România şi a decis să se alăture Misiunii Speranţa din Cluj-Napoca, iar alături de alţi voluntari îi ajută pe copiii orfani şi pe mamele din Uganda. Cu ajutorul oamenilor care dăruiesc, Misiunea Speranţa a construit o şcoală, un orfelinat, iar acum ridică un spital. În acest an, Adina a petrecut şase luni în Uganda. ,,Odată ce mergi în Africa nu te mai întorci la fel, îţi rămâne inima acolo, e atâta sărăcie şi foame şi suferinţă, încât nu poţi să nu-ţi doreşti să-i ajuţi pe acei oameni. Acolo am învăţat ce înseamnă mulţumirea, ce înseamnă recunoştinţa. Anul acesta m-am implicat foarte mult în viaţa lor. Am vrut să fac mai mult decât a le duce mâncare. Pentru cei care aveau câte o bucăţică de pământ şi nu aveau bani pentru seminţe, le cumpăram cartofi, fasole, pentru plantat. Un sac de cartofi acolo costă 50 de euro.“

Grija pentru femei

Adina s-a implicat foarte mult în ajutorarea adolescenţilor, a femeilor, făcând studiu biblic, sprijinindu-i cu o vorbă bună, cu mâncare. Merge des în vizită la familii ca să-i cunoască îndeaproape. ,,Intru la ele în casă şi majoritatea nu au nimic, dorm pe jos, pe o rogojină, au cinci-şase copii şi nu au o saltea unde să-i culce. Nu au ce să le dea copiiilor de mâncare. Acolo nu au de lucru, doar cei care au o bucată de pământ se duc la sapă. Alţii merg şi caută, iar dacă găsesc de săpat, pentru o zi întreagă primesc echivalentul a 7 lei. Din aceşti bani cumpără de mâncare. Doar o pâine costă 4,50 lei. Numai că la ei pâinea se mănâncă doar când este sărbătoare. Pentru ele este ceva normal să se culce flămânde alături de copiii lor. N-aş fi putut să le ajut fără aportul oamenilor binevoitori, care îmi trimit bani. Astfel le cumpăr de mâncare, haine, paturi. Când vezi cum o femeie de 50-70  de ani, care a dormit toată viaţa pe jos, se aşază pentru prima dată pe o saltea, e cea mai mare bucurie pe care o poţi simţi. Postez de fiecare dată pe facebook, ca să le arăt oamenilor care donează ce am cumpărat“.

O masă caldă pentru 600 de copii

Majoritatea copiilor sunt desculţi, dezbrăcaţi şi flămânzi, iar Misiunea Speranţa a început un proiect de a le face mâncare caldă o dată pe săptămână. Miercurea se fac gogoşi şi ceai, iar sâmbăta, din donaţii, se face mai multă mâncare. Se cumpără câte patru oi şi orez. O asemenea masă caldă costă aproximativ 200 de euro. La masă, se strâng peste 600 de copii. ,,Nu am cuvinte...“, îmi povesteşte aproape cu lacrimi în ochi Adina. ,,Noi avem frigiderele pline cu toate bunătăţile şi ei aşteaptă, ore întregi, pentru o farfurie cu mâncare.“

Oamenii de acolo înseamnă familia mea

Experienţa din Africa a făcut-o pe Adina să vadă lucrurile altfel. Îi mulţumeste lui Dumnnezeu, că i-a oferit şansa de a privi dincolo de propria persoană. ,,Pentru mine Africa înseamnă acasă. Oamenii de acolo înseamnă familia mea şi aş face orice pentru ei. De aceea vreau să îndemn oamenii să dea din puţinul lor şi celor care nu au deloc. Vreau ca tot ceea ce fac să fie spre slava lui Dumnezeu.“