Achille Lauro a fost adevărata vedetă de la Sanremo 2020, unul dintre ultimele evenimente internaţionale de amploare desfăşurate cu public, chiar înainte de izbucirea pandemiei, în februarie.

În apariţiile în travesti pe scena festivalului a fost costumat, rând pe rând, în regina Elisabetta I, David Bowie şi marchiza Casati Stampa (o nobilă italiană cunoscută pentru ţinutele sale extravagante).

Tânărul de 30 de ani se numeşte, de fapt, Lauro de Marinis, iar numele de scenă este o combinaţie între numele său real, Lauro, şi Achille Lauro, un vas de croazieră italian, deturnat de terorişti palestinieni în 1985. 

Întrebat dacă este heterosexual, gay sau gender fluid (senzaţia că nu ai un gen bine definit – n.r.), Achille a răspuns: „Depinde de la caz la caz, depinde de circumstanţe. De fapt, refuz stereotipurile sexuale“.

În afară de travestiurile spectaculoase, Achille a mai creat un moment controversat pe scenă, când l-a sărutat pe chitaristul său, Boss Doms (despre care presa italiană a scris că ar fi chiar iubitul artistului).

Aceasta nu este prima piesă care creează controverse la Sanremo. În anii trecuţi, cântece care vorbeau despre mafie şi homosexualitate au născut discuţii aprinse.

Citeşte şi

FOTO Povestea impresionantă a primului model transsexual care a pozat în costum de baie pentru „Sports Illustrated“

„Nu mi-a lipsit niciodată nimic. Tatăl meu se numeşte Nicola De Marinis, a fost profesor universitar şi avocat, a scris patru cărţi şi a devenit consilier al Curţii de Casaţie. Bunicul Federico era prefectul Perugia, celălalt bunic a luptat în cel de-al doilea război mondial: se numea Arhimede Lauro Zambon“, şi-a început Achille povestea.

„M-am născut la Verona deoarece familia mamei mele, Cristina, locuia acolo, dar eu am crescut la Roma. Mama şi-a dedicat viaţa altora. Casa noastră a fost întotdeauna plină de copii luaţi în plasament“, a povestit el.

La 14 ani, s-a dus să locuiască cu fratele său mai mare, care era producător muzical. „Am crescut într-un mediu dificil, în rândul persoanelor cu probleme. Dar Sanremo este rodul a cincisprezece ani de muncă. Dacă mi-aş fi pierdut timpul cu prostii, nu aş fi aici. Cânt pentru a le spune copiilor să nu-şi piardă timpul: cu cât înţelegi mai repede ce vrei să faci, cu atât vei avea mai repede succes“, a declarat el.

Aceasta nu este prima piesă care creează controverse la Sanremo. În anii trecuţi, cântece care vorbeau despre mafie şi homosexualitate au născut discuţii aprinse.

Desfăşurat la Teatrul Ariston din orăşelul Sanremo (57.000 de locuitori), festivalul a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare pentru artiştii italieni, dar şi o atracţie pentru starurile internaţionale. Printre cei care au câştigat la Sanremo se numără legende ale muzicii italiene precum Adriano Celentano, Toto Cutugno, Eros Ramazzotti, Al Bano şi Romina Power, Laura Pausini şi Andrea Bocceli.
Totodată, evenimentul a fost modelul după care s-a creat Eurovision Song Contest, în 1956. În ultimii ani, însă, a devenit o scenă unde mesajele transmise contează mai mult decât muzica.

În 2007, Fabrizio Moro a câştigat secţiunea Tineri Artişti de la Sanremo cu melodia „Pensa“, un semnal de alarmă la adresa Mafiei din Italia. În anul următor, Anna Tatangelo, cu piesa „Il mio amico“, s-a clasat pe locul al doilea. Câmtecul, care este dedicat celui mai bun prieten al cântăreţei, vorbeşte despre problemele şi experienţele pe care le trăieşte acesta deoarece este homosexual. În timpul Festivalului, piesa a fost interpretată de trei ori, inclusiv în duet cu Michael Bolton.

În 2017, festivalul a avut ca invitaţi trei nume mari, artişti care şi-au recunoscut orientarea sexuală: Mika, Ricky Martin şi Tiziano Ferro. Aceasta a fost numită „cea mai gay ediţie a frstivalului“.

FOTO Shutterstock, Profimedia