Sfaturi și gesturi părintești care fac mai mult rău decât bine

E minunat să avem parte de ajutor atunci când ne creștem copiii, însă nu orice îndemn primit este și binevenit. Unele sfaturi sunt adevărate intruziuni în viața noastră, pe când altele par inofensive, dar sunt cât se poate de toxice.

În urma unui studiu efectuat pe 1.000 de mămici din Australia, s-a ajuns la concluzia că 44% dintre ele s-au simțit stresate de sfaturile părintești nedorite, mai ales când acestea au fost primite în primele trei luni de viață ale copilului lor. Motivul? Le făceau să se simtă nesigure pe felul în care se descurcau în calitate de părinte. Cu alte cuvinte, sfaturile nedorite fac mai mult rău decât bine, oricât de multă dreptate ar avea persoana care le acordă. Mai ales când ești mamă pentru prima dată, cei din jur te văd copleșită și, drept urmare, simt novoia să ajute în vreun fel, să-ți spună ce să faci în diverse situații. „Scoate lactatele din alimentație, lasă copilul să plângă din când în când!‟. Toată lumea pare să știe cum e mai bine să-ți crești copilul, însă chiar așa e? Cum rămâne cu sfaturile oferite cu cele mai bune intenții, pot și ele face rău?

Citește și Singur la părinţi – dezavantaj sau atu?

Lauda în exces

Chiar și în cazul în care sfatul este dorit, acesta tot poate afecta în mod negativ relația părinte-copil. Nu-i așa că auzi de la celelalte mămici și chiar de la educatoare sau așa-ziși experți în parenting că e bine să-ți lauzi copilul cât mai mult? Mulți sunt de părere că doar așa devine micuțul încrezător în propriile puteri, însă lauda excesivă are fix efectul invers. Psihologii sunt de părere că trebuie lăudat efortul și nu rezultatul, pentru a-l învăța pe copil întregul proces de-a realiza ceva și-a nu deveni dependent de victorii. În plus, cel mic trebuie să înceapă să facă diferența între a realiza ceva cu adevărat lăudabil și-a bifa un lucru banal pentru vârsta lui.    

Protecția exagerată

Niciun părinte nu vrea să-și vadă odorul suferind, așadar încercăm cu toții să-i ferim pe cei mici de pericole, eșecuri și dezamăgiri. Asta-i meseria de părinte, la asta ne-am înhămat pe viață! Însă, chiar dacă-ți spune cineva să fii întotdeauna alături de copilul tău, nu trebuie luat ad litteram. De la o anumită vârstă încolo, nu mai e cazul să-l păzești când se dă în leagăn, cu teama că altfel poate cădea, nu trebuie să-i interzici joaca cu apa sau noroiul, doar ca să nu se murdărească sau să se îmbolnăvească. Prin joaca cu aproape tot ce e împrejur copiii învață să exploreze, să se distreze și să descopere la ce pot folosi diverse obiecte. Atunci când îl aperi prea mult de eventuale zgârieturi și vânătăi sau de respingerea altor copii nu faci decât să-i transmiți temerile tale și să-l crești incapabil să gestioneze provocările vieții.   

Controlul permanent

„Părintele-elicoper‟ este cel omniprezent în viața copilului, care-l sufocă pe cel mic și nu-i permite să se bucure de libertatea de-a acționa și-a decide de capul lui. Cu siguranță că ai întâlnit asemenea mămici sau că ți s-a spus și ție să te implici cât mai mult în viața copilului tău, ca să acționezi la timp și să-l scutești pe junior de probleme. Evident că implicarea părinților e benefică, însă nu e de dorit controlul exagerat al acestora. Se pare că un copil cu părinți obsedați de control va ajunge, pe la cinci ani, să nu-și poată controla sentimentele și impulsurile, iar, la 10, să întâmpine dificultăți la școală. Așadar, nu lua în seamă sfaturile care te îndeamnă să-i spui celui mai mic membru al familiei de fiecare dată ce să facă. Nu asta înseamnă că-i porți de grijă micuțului, că-i ești alături la nevoie. Până și copiii mici trebuie să încerce lucruri noi și să înceapă să rezolve probleme de unii singuri, specifice vârstei lor, evident.

Vezi și Cum știi că ai fost crescut de părinți imaturi emoțional

Încărcarea programului zilnic

Vrem cu toții copii realizați, care învață lucruri noi și excelează în domeniul preferat. Însă, la fel de bine, intenția noastră bună îi poate copleși fără să ne dăm seama. Ignoră, așadar, nesfârșitele propuneri pe care le primești de la alți părinți cu privire la un nou curs sau activitate. Întotdeauna se va găsi altceva de făcut și oricum nu le puteți bifa pe toate! Chiar îi trebuie celui mic lecții de pian, cursuri de dans și de tenis, tabere de dezvoltare personală și excursii de cercetași? Nu e nimic în neregulă cu ele, doar să nu fie copleșitoare cantitatea activităților extrașcolare sau din vacanță. Lasă-i fetiței sau băiețelului tău și timp liber ca să fie copil, să se joace și să se prostească împreună cu prietenii lui. Chiar și dintr-o plictiseală se pot naște jocuri noi, care să-l învețe pe cel mic socializarea, negocierea cu alții de vârsta lui sau, pur și simplu, eliberarea de stres.  

@shutterstock