Singur la părinţi – dezavantaj sau atu?
Părinţii sunt nevoiţi să îndeplinească multe roluri și s-ar putea să nu se simtă capabili să se dedice creșterii mai multor copii. Să fie oare alegerea lor un neajuns sau un avantaj pentru copil?
Până nu demult, o familie cu doi sau cu mai mulţi copii nu era ceva surprinzător. De voie, de nevoie, cuplurile aduceau pe lume mai mulţi urmaşi. Unele mame renunţau la serviciu şi se ocupau cu îngrijirea copiilor, cel puţin până când aceştia deveneau independenţi. În prezent, lucrurile stau diferit. Femeile aleg să devină mame mai târziu şi ajung să crească un singur copil. Cuplurile tind să fie mai puțin stabile și au mai puțin sprijin din partea familiei extinse. Copilul unic are atât atuuri, cât şi dezavantaje.
Avantajele de a fi un copil fără fraţi
Un copil singur la părinţi are avantaje, chiar dacă are reputația de a fi egoist și capricios. Dacă primeşte o educaţie bună, el va crește într-un mod sănătos.
Primeşte mai multă atenție
Copilul nu trebuie să-și împartă părinţii cu fraţii săi. Prin urmare, părinţii își pot îndeplini mai bine rolul. Atenția specială care i se oferă aproape constant îi dă un sentiment de încredere sporită în părinţi și o mai mare stimă de sine.
Are o dezvoltare intelectuală mai rapidă
Cum interacționează mai mult cu adulții, mai ales în primii ani, copilul unic este de aşteptat să se dezvolte mai repede din punct de vedere mental şi lingvistic, spre deosebire de copiii care au fraţi.
Are mai multe hobby-uri
Singurătatea are şi o altă faţetă pozitivă. În lipsa unor fraţi, copilul unic ajunge să se cunoască mai bine și să devină mai independent. Nu este ceva neobișnuit să aibă un interes mai mare pentru lectură, pictură şi alte activităţi pe care le pot desfășura singuri.
Este mai organizat
Cei mai mulţi dintre cei care au fost copii unici ajung adulţi organizați și responsabili. Pentru că nu locuiesc cu alți copii, vor adopta stilul de ordine și muncă pe care îl au părinții lor. Își îndeplinesc sarcinile și caută să aibă mereu lucrurile organizate.
Este un mic adult
Conform observaţiilor medicului Toni Falbo de la Universitatea din Texas, copiii unici petrec mult timp cu adulții. Acest lucru îi face să ajungă să se simtă confortabil cu persoanele în vârstă și să se comporte mai matur la o vârstă fragedă.
El tinde să vadă ca egali adulții și chiar pe propriii părinţi. De fapt, ei văd chiar și persoanele în vârstă ca persoane cu care pot relaționa cu uşurinţă. Acest lucru îi poate determina să fie mai duri cu ei înșiși. Vor să fie autonomi și să realizeze lucruri mari la o vârstă fragedă. Au o încredere mai mare în el la şcoală pentru că înţeleg așteptările profesorilor și devin lideri printre copiii de vârsta lor.
Știai că...
... numărul româncelor care nasc primul copil după 35 de ani s-a dulbat în ultimii 30 de ani, potrivit unui studiu al Institutului Naţional de Statistică.
Dezavantajele copilului unic
Cu toate că un singur copil permite părinților să-i satisfacă mai multe nevoi și plăceri, cel mic are unele dezavantaje.
Ocoleşte lucrul în echipă
Copilul unic întâmpină dificultăţi când este pus în situaţia de a lucra în echipă. Este obișnuit să organizeze lucrurile în felul său și să ia decizii individual. Cu toate acestea, face eforturi să se adapteze și să facă parte din grup.
Are mai puţini prieteni
Este foarte selectiv cu amicii şi preferă să aibă câțiva prieteni cu care are relații foarte strânse. De fapt, el creează cu acei prieteni o legătură asemănătoare celei pe care şi-ar fi dorit s-o aibă cu un frate sau cu o soră.
Se maturizează prea repede
Nu ar fi un aspect negativ să se maturizeze rapid, dar, făcând acest lucru, pierde şi din spontaneitate, din bucuria de a avea activităţi tipic copilăreşti. Parcă nu-şi mai permite să fie copil şi devine rigid.
Citește și Vacanță cu copiii. Aceste ponturi îți pot salva concediul!
Este mai puţin generos
Pentru un copil unic este ceva obişnuit ca lumea să se ocupe de problemele lui sau să-l asculte. Îi este greu să împartă ceea ce are şi nu numai din punct de vedere material. Riscă să devină mai puţin generos şi emoțional, îşi interiorizează emoţiile şi se deschide cu greu faţă de ceilalţi.
Devine mai retras
S-ar putea să aibă mai multă încredere în părinți decât un copil care are fraţi, dar acest lucru nu va înlocui niciodată complicitatea și apropierea pe care ar putea s-o aibă cu un frate. De aceea poate să devină distant, rezervat. De asemenea, este posibil să nu se descurce să rezolve conflictele cu ceilalți. În cazul lui, este important ca părinții să înțeleagă că trebuie să-l încurajeze să interacţioneze mai des cu copii sau tineri de aceeași vârstă, să renunțe la supraprotecție sau control excesiv asupra lui.
@shutterstock
