Cât durează de fapt dragostea?

În anul 1997, scriitorul francez Frédéric Beigbeder îşi lansa romanul „Dragostea durează trei ani“. Astăzi, în 2012, vrem să aflăm şi noi care este „termenul de valabilitate“ al acestui sentiment? Iată ce cred trei cupluri care trăiesc împreună de 2, 15, respectiv 31 de ani!

De la un an la altul,scade vertiginos numărul de căsătorii,în timp ce divorţurile sunt în creştere.

De pildă,la recensământul de anul trecut,s-au înregistrat cu aproape jumătate mai puţine căsătorii decât cu patru ani în urmă.

Tot statisticile arată că vârsta medie a căsniciilor care se sfârşesc prin divorţ este de 13 ani. Oare atât să dureze dragostea?

Până la urmă,durata exactă a iubirii este un mit,pentru că depinde mult de capacitatea fiecăruia de a iubi,de a fi tolerant şi gata de a renunţa la comodităţile personale.

De aici şi frustrarea care apare cu timpul. Te las să cunoşti trei cupluri care au aflat secretele unei relaţii armonioase!

Nedespărţiţi de 31 de ani

Acum câteva săptămâni,a sosit la redacţie o poveste de dragoste impresionantă,trimisă de o cititoare din Turda,judeţul Cluj,pe nume Angela Luca.

Ne scria că l-a cunoscut pe soţul ei cu 32 de ani în urmă,când s-a întâmplat ca el să vină la întreprinderea unde ea lucra.

El abia divorţase şi avea şi un copil. A urmărit-o două săptămâni după acea întâlnire. Într-o zi,a îndrăznit şi a invitat-o la o cafea. Aşa a început relaţia lor.

„După şase luni,m-a cerut în căsătorie în faţa mamei şi a surorii mele,dar ele s-au împotrivit.

În vremea aceea,unei fete nu i se permitea să aibă relaţii cu un bărbat divorţat. În ciuda tuturor opreliştilor,în ianuarie 1981,ne-am căsătorit.“

Nimic nu i-a despărţit timp de 31 de ani. N-a contat că n-au putut avea copii,nici faptul că,după moartea fostei soţii,fiul lui s-a mutat în noua familie.

„Am încercat să mă port cu el în aşa fel încât să nu simtă că n-are mamă. I-am cerut doar să fim prie­teni şi ne-am înţeles bine“,povesteşte Angela.

Acum,băiatul e la casa lui,iar ei se bucură de dragostea,respectul şi de înţelegerea dobândite de la bun început.

La început de drum

Cum s-au cunoscut?

Mihaela:Se întâmpla în noiembrie 2009. Ne cunoşteam de ceva vreme,dar nu ştiam mai nimic unul despre celălalt şi nici nu visam că destinul ne pregăteşte o surpriză.

El venea dintr-o lume în care aparenţele contează,eu am un handicap dintr-o eroare medicală.

El visa să plece din ţară,eu eram mulţumită de viaţa şi de jobul meu,dar amândoi căutam acelaşi lucru:partenerul potrivit.

Într-o zi,amândoi ne-am dat seama că găsisem ceea ce căutam.

Ce i-a unit?

Amândoi:La început a fost atracţia. Luam totul în joacă. Nici nu ne doream o relaţie şi nu credeam că va deveni ceva serios.

Acum,ni se întâmplă adesea să ne mirăm cât de departe am ajuns. Ne-am mutat împreună,în Braşov,şi nu ne concepem viaţa separat.

:I-am spus de multe ori,dar nu suficient,cât de mult îl iubesc pentru tot ceea ce-mi dăruieşte în fiecare zi,pentru momentele fericite,pentru că e puternic,visător,nebun şi tandru.

Mihaela:Handicapul meu ne-a creat mereu probleme. Părinţii şi prietenii lui ni s-au împotrivit,dar noi am rămas siguri pe noi.

Avem perioade stresante,dar cred că încă ne iubim ca la început. Deşi nu-mi fac planuri pe termen lung,sper ca la anul să ne căsătorim.

:A noastră sperăm să dureze până la adânci bătrâneţi,în ciuda impedimentelor. Dar,ca să dureze,trebuie să facem şi noi ceva.

Sunt cupluri care uită prea repede de primele momente frumoase petrecute împreună,fiind preocupate de treburile zilnice,de lipsa banilor.

Noi ne amintim să ne spunem cât de mult ne iubim,să ne facem surprize,să ne bucurăm unul de altul.

15 ani de dragoste

Cum a început relaţia lor?

Monica:Ne-am cunoscut în primăvara anului 1996,în Teiuş. Fusesem la un parastas acolo,după care ieşisem la o cafea cu sora mea.

Pe atunci fumam şi mă pregăteam să-mi aprind o ţigară,când mi-am dat seama că nu am brichetă. Gabriel,aflat la o masă alăturată,o cunoştea din vedere pe sora mea şi a intuit ce am nevoie,aşa că mi-a oferit un foc.

Gabriel:Cred că a fost dragoste la prima vedere. După o lună,am cerut-o de soţie,apoi ne-am mutat împreună.

:Respectul,dar şi diferenţele dintre noi. El e mai bolnăvicios,eu sunt o optimistă incurabilă şi ne completăm de minune.

În plus,ne place să ne ajutăm unul pe celălalt,orice am face,zi de zi.

Ce i-ar fi putut despărţi?

:De opt ani,ne străduim să avem un copil al nostru. Am făcut aproape tot ce s-a putut,dar n-am reuşit.

:Mai este ceva ce ne-ar fi putut destrăma căsnicia:rutina. Acum,iarna nu prea ieşim,dar vara recuperăm şi mergem în ex­cursii sau la piscină.

:În cazul nostru,durează de 15 ani,ba chiar sporeşte cu trecerea timpului.

:Poate că nu ne mai iubim pasional ca la început,dar cred că ne-am apropiat mai mult.