Ce faci dacă soţul e violent

Chiar dacă Biblia spune că femeia a fost făcută din coasta bărbatului, asta nu înseamnă că trebuie să fie sub papucul lui. Şi, în niciun caz, sub pumnii lui.

„E adevărat că e cam posesiv şi gelos, dar asta fiindcă mă iubeşte, iar dragostea pentru mine îl va schimba“, spun multe femei despre cel cu care şi-au unit destinele, minimalizând semnele unui comportament abuziv. Apoi urmează un „Las’ să treacă de la mine, ca să fie linişte în casă“ sau „Nu-i mai reproşez nimic, ca să nu se enerveze“. Cele care găsesc astfel de scuze nu îşi dau seama că în felul acesta legitimează abuzul şi dau mână liberă partenerului violent.

Violenţa nu este doar fizică

Deşi suntem în secolul XXI, încă mai există reprezentanţi ai sexului puternic care cred că bărbăţia trebuie să se manifeste printr-o autoritate impusă cu forţa şi că partenerele trebuie să li se supună. Agresivitatea are cauze diferite: fie este reflexul unor episoade văzute în copilărie, fie e manifestarea unui complex de inferioritate sau al unui sentiment de nesiguranţă. Sunt bărbaţi care se manifestă dur pentru că vor să deţină permanent controlul. Până la violenţă fizică, tacticile unui abuzator includ intimidarea, umilirea, pedepsirea şi izolarea. Pot impune partenerelor să-şi limiteze timpul petrecut cu alte persoane sau le sabotează prieteniile.

Stabileşte nişte limite

Când soţul tău te insultă pentru presupusele tale defecte, a-i răspunde cu patimă poate duce la violenţă fizică. Cu calm, poţi să-i spui că îţi pare rău că simte aşa, dar că te aştepţi să te trateze cu respect. Dacă continuă cu invectivele, părăseşte încăperea.

Nu-ţi pierde stima de sine

Femeile supuse regulat abuzului verbal - mai ales dacă partenerii sunt foarte convingători – pot uşor să-şi piardă perspectiva asupra situaţiei lor reale. Încep să gândească că poate chiar sunt aşa cum zice soţul – „proastă“, „grasă“, „gospodină îngrozitoare“, etc. Cicatricile rămase în urma abuzului verbal pot fi chiar mai rele decât abuzul fizic, fiindcă îţi pot distruge permanent stima de sine. Nu te lăsa pradă disperării şi nu pierde contactul cu persoanele care te pot ajuta. Încearcă să ieşi cât mai curând din mediul viciat în care te simţi umilită şi nedorită.

Nu amâna să iei o decizie

Nu amâna să iei o decizie dacă eşti într-o relaţie care îţi ameninţă integritatea fizică şi psihică. Dacă crezi că sunt şanse să-ţi salvezi căsnicia, tu şi soţul puteţi recurge la ajutorul unui consilier de cuplu. Dacă decizi că nu ai altă soluţie decât să-l părăseşti, e bine să-ţi faci un plan bine gândit, mai ales dacă la mijloc sunt şi copiii. Asta, fiindcă abuzul escaladează când abuzatorul constată că victima încearcă să-l părăsească. Apelează la prieteni apropiaţi şi rude - oameni care ştii că te sprijină ca să-ţi iei viaţa de la capăt. Caută ajutor de specialitate la o asociaţie sau organizaţie pentru femei abuzate.

Sfatul specialistului

Gândeşte-te de ce ai ajuns într-o astfel de relaţie, ce îţi lipseşte pentru a fi o femeie vindecată şi independentă, gândeşte-te că viaţa ta nu trebuie să rămână blocată într-un astfel de parteneriat sau într-o astfel de căsnicie în care tu te afli în ipostaza de victimă. Gândeşte-te la copiii tăi, dacă ai copii. Ei merită o viaţă frumoasă şi o mamă independentă şi tu meriţi să ai copii sănătoşi din punct de vedere psihic, netraumatizaţi. Fiecare femeie trebuie să înveţe să îşi recapete demnitatea şi să facă din educaţie şi din autoeducaţie o prioritate – dacă dorim toleranţă zero faţă de abuz şi violenţă, dacă vrei ca fiica ta, sora ta, colega ta de serviciu, etc. să nu treacă prin ceea ce mama ta a trecut sau prin ceea ce treci tu. Autoeducarea constă în:

• participarea la cursuri ţinute de psihologi despre relatii, cursuri care să vizeze teme importante, ca: stabilirea relaţiilor şi indicatorii relaţiilor abuzive, identificarea tiparelor urmate în stabilirea relaţiilor cu parteneri nepotriviti, etc.

• lucrul individual cu un psiholog pe problematica situaţiilor cu care orice femeie se poate confrunta, mai ales dacă are şi copii.

• stabilirea, împreună cu psihologul, a unui plan personalizat şi a unor strategii eficiente pentru a ieşi din astfel de situaţii, cu angajamente ferme din partea femeilor în legătură cu respectarea acestor strategii – în caz contrar, sancţiunile despre care deja au fost informate.

Prea multe relaţii disfuncţionale, toxice şi abuzive - pe fondul cărora se poate ajunge din păcate, şi la crime - înseamnă prea multe femei care sunt pe cale să renunţe sau chiar au renunţat demult la demnitatea şi autonomia lor. Pentru a preveni astfel de situaţii, am creat SENS - unicul program românesc de psihologie, dezvoltare personală şi educaţie relaţională cu accent pe redobândirea demnităţii şi autonomiei femeilor.