Ce nu ştiai despre cele mai mari minuni ale Sfinţilor 40 de Mucenici
An de an, în ziua de 9 martie, întreaga creştinătate prăznuieşte pe cei 40 de soldaţi Mucenici din Sevastia Armeniei (Asia Mică), care s-au jertfit în numele Domnului. Apărători ai credinţei creştine, aceştia amintesc de minunile petrecute în ziua în care au fost martirizaţi.
Sfinţii 40 de Mucenici au trăit în vremea împăratului păgân Licinius (308-324), în timpul marii prigoane împotriva creştinilor. Toţi erau soldaţi în oastea voievodului cetăţii Armeniei, pe nume Agricolae.
Din porunca împăratului, voievodul le-a cerut soldaţilor să aleagă fie să aducă jertfă idolilor, fie să fie izgoniţi din armată şi pedepsiţi, iar ei au ales prima cale, spunând: „Dacă pentru împăratul cel pământesc, întru războie am biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-ne, vom birui, cântând: Aliluia!‟ („Acatistul Sfinţilor 40 de Mucenici”, Condac 2).
Mărturisirea credinţei lor l-a făcut pe voievod să-i ducă la temniţă. La îndemnul celui mai înţelept dintre ei, numit Kriton, ei au îngenuncheat şi s-au rugat împreună. „Precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia s-o săvârşim împreună‟, îi sfătuia Kriton.
Pietrele slujitorilor împăratului nu i-au atins
Şapte zile au stat în închisoare cei 40 de Sfinţi, apoi au fost chemaţi în faţa împăratului Licinius, pentru judecată. La început, împăratul a încercat să-i ademenească, oferindu-le dregătorii, cu condiţia de a se jertfi zeilor, dar ei l-au refuzat: „Nu numai dregătoria nu voim, dar şi trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos‟ („Acatistul Sfinţilor 40 de Mucenici‟, Condac 5). Atunci, voievodul Agricolae a poruncit slujitorilor lui să arunce pietre asupra lor, pentru a-i reduce la tăcere.
O minune s-a săvârşit atunci când pietrele, în loc să-i lovească, se întorceau asupra celor care le aruncau. Pentru a-i descuraja pe cei care ar fi vrut să li se alăture celor 40, voievodul i-a acuzat de vrăjitorie şi i-a întemniţat pentru a doua oară.
Au încălzit un lac pe vreme geroasă
După alte zile, voievodul şi împăratul au cerut să fie legaţi cei 40 de creştini, duşi într-un lac de lângă cetatea Sevastiei şi încercuiţi de ostaşi. Cum bătea viforul atunci, împăratul credea că vor fi ucişi de ger.
După miezul nopţii, s-a lăsat într-adevăr un ger cumplit, dar ei n-au contenit a se ruga. La un moment dat, însă, unul dintre creştini, mai slab în credinţă, s-a îndreptat spre ieşirea din lac. Atunci s-a petrecut cea de-a doua minune: lacul a început să se încălzească, gheaţa s-a topit, iar cel care se pregătea să iasă s-a topit ca ceara.
Când a văzut cele petrecute, dar şi 39 de cununi care străluceau pe cer, coborând către capetele celor rămaşi în viaţă, unul dintre temniceri şi-a mărturisit credinţa în Dumnezeu şi s-a aruncat în lac, alături de ei.
Ştiai că…
…la Biserica Antim din Bucureşti se găsesc părticele din moaştele celor 40 de Mucenici din Sevastia?
Moaştele lor aruncate în râu, au fost aflate pe mal
A doua zi, dimineaţă, ajungând conducătorii la marginea lacului şi văzând că sfinţii trăiau, n-au crezut că aceasta este minune dumnezeiască. Au spus că-i tot vrăjitorie şi au cerut să fie ucişi. Trupurile lor au fost arse, iar oasele rămase au fost aruncate într-un râu, pentru a nu fi găsite de alţi creştini.
După trei zile, însă, sfinţii s-au arătat unui credincios, care le-a găsit rămăşiţele pe malul râului. Aşa cum se temeau păgânii, moaştele sfinţilor au umplut lumea, ajungând şi la noi în ţară, amintind şi astăzi de jertfa celor 40 de Sfinţi Mucenici.
FOTO: Wikimedia
