Îți spune că doar tu îl înțelegi? Nu e o dovadă de iubire, ci un semn de alarmă!

Complimentele par, la suprafață, gesturi de iubire. Îți dau senzația că ești văzută, apreciată, chiar unică. Dar uneori, ceea ce ți se pare o dovadă de afecțiune poate ascunde o formă subtilă de condiționare emoțională.

Mai ales în relațiile apropiate, unele complimente nu doar că te validează, ci te învață – pe tăcute – să te conformezi. Să fii comodă, „cuminte”, lipsită de reacții deranjante. Cu timpul, ajungi să crezi că trebuie să te menții într-o anumită formă pentru a fi iubită. Așa începe autoanularea.

Hai să descifrăm împreună două dintre cele mai insidioase complimente. Sunt frecvente, dar rareori analizate:

1. „Cum reușești să fii mereu atât de calmă?”

Poate părea o laudă sinceră – că ești echilibrată, matură emoțional, genul de femeie care nu face scandal. Însă în multe cazuri, nu e vorba despre aprecierea forței tale interioare, ci despre confortul celuilalt.

Este un mod mascat de a-ți spune: „Mă bucur că nu m-ai confruntat.” Sau: „E bine că nu-mi dai de furcă.”

Dacă ai crescut într-un mediu în care ai fost nevoită să fii pacificatoare – poate într-o familie conflictuală – această „laudă” va activa în tine mecanisme vechi de adaptare. Te vei simți valoroasă doar dacă eviți conflictele.

În realitate, calmul tău poate fi o mască. Una care ascunde frustrarea, tristețea sau furia pe care nu ți-ai permis niciodată să le exprimi.

Întrebare de reflecție: Calmă ești pentru că așa simți sau pentru că ai învățat că doar așa vei fi tolerată?

Psihologii atrag atenția că această auto-supraveghere emoțională este mai frecventă la femei. Studiile arată că fetele învață devreme să se cenzureze emoțional pentru a păstra armonia în jurul lor. Astfel, calmul lor devine nu o alegere, ci o formă de supraviețuire.

2. „Tu ești singura persoană cu care pot vorbi…”

La prima vedere, e un compliment intens. Ești „aleasa”, singura în care partenerul are încredere totală. Dar de multe ori, această formulare ascunde o formă de dependență emoțională, nu intimitate autentică.

În loc să îți ofere libertatea de a fi parte dintr-un sistem de sprijin sănătos, ți se pune în brațe responsabilitatea emoțiilor celuilalt. E ca și cum ai deveni centrul sistemului lui de reglare afectivă.

Pe termen lung, ajungi să fii mereu disponibilă, atentă, prezentă. Te simți vinovată dacă ai nevoie de spațiu sau dacă nu poți „gestiona” crizele lui.

Semn de alarmă: Dacă laudele te fac să simți că „nu ai voie” să te retragi sau să spui nu, atunci e clar: nu e un compliment, e o presiune.

Relațiile sănătoase nu se bazează pe un singur om care ține totul în echilibru. 

Cum recunoști un compliment care te condiționează?

La prima auzire, toate complimentele pot părea plăcute. Dar nu toate sunt nevinovate. Iată cum îți dai seama dacă ceea ce primești e validare sinceră sau o formă subtilă de modelare:

Ce parte din tine este lăudată?

Ești mereu lăudată că ești calmă, disponibilă, „tare”? Dar niciodată pentru limitele puse, sinceritate sau nevoile exprimate? Înseamnă că ți se apreciază conformismul, nu autenticitatea.

Fă un exercițiu: notează ce tip de complimente primești cel mai des și întreabă-te: „Ce mă costă să fiu mereu așa?”

Există o regulă nescrisă în spatele laudei?

Unele complimente vin cu așteptări tacite.

• „Ești așa de ușor de mulțumit” = „Nu cere mai mult”
• „Ești singura care mă înțelege” = „Fii mereu disponibilă”
• „Ești mereu puternică” = „Nu te prăbuși niciodată”

Dacă simți că trebuie să fii într-un anume fel pentru a rămâne iubită, nu e iubire – e un contract mascat.

Cum te simți după ce auzi complimentul?

Simți bucurie sau te simți prinsă într-un rol? Dacă laudele te fac să-ți ascunzi nevoile sau emoțiile, e semn că ai intrat într-un tipar de autosacrificiu.

@Pexels

Editor: Raluca Toma