FOTO Cum se distrau studenţii români la Casa Preoteasa în timpul comunismului
În timpul comunismului, discotecile şi cluburile erau o raritate în România. Existau în Bucureşti, la munte şi la mare, dar aveau un program strict şi se închideau înainte de miezul nopţii. În Capitală era cea mai palpitantă viaţă din acest punct de vedere şi, în timp ce copiii nomenclaturiştilor se distrau la celebrul Melody Bar, studenţii aveau locul lor, la Casa Preoteasa.
Clădirea cunoscută sub denumirea de Casa de Cultură a Studenţilor Grigore Preoteasa a fost inaugurată pe 18 noiembrie 1937 şi a purtat acest nume din 1957 până în 1982.
Prin anii '60-'70, când studenţimea a început să privească spre Europa şi când muzica era unul din bunurile de consum care îţi putea da libertatea pe care altfel n-o aveai, Casa de Cultură a studenţilor Grigore Preoteasa din Bucureşti era ca un magnet cultural şi social.
Aici aveau loc tot felul de actrivităţi educative şi culturale, de la cursuri de dans, la concerte cu unii dintre cele mai iubiţi artişti din acea vreme: Sfinx, Roşu şi Negru, Anda Călugăreanu etc. De altfel, grupul Song (foto 1 Galerie) s-a „născut“ la Preoteasa şi este, probabil, cel mai cunoscut produs al clubului.
Despre toate acestea au amintit producătorul Raluca Rogojină şi realizatorul Gheorghe Preda, în emisiunea „Adevăruri despre trecut“, de la TVR 1.
La Preoteasa, cum i-a rămas numele în istorie, se făceau cursuri de limbi străine, de dans, de muzică, iar în weekend se ţineau seri de discotecă şi „ceaiuri dansante“. În sălile de spectacol cântau trupe ca Mondial, Roşu şi Negru, Sfinx, FFN, Semnal M. Pe lângă ei, serile mai erau înfierbântate de formaţia de muzică uşoară a lui Rolf Albricht, cu care cânta Margareta Pâslaru, de solişti ca Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, Pompilia Stoian sau Dan Spătaru.
Nae Lăzărescu împreună cu Nucu Petrescu şi alţi doi glumeţi făceau momente vesele între cele muzicale, un fel de stand-up comedy în fază incipientă.
Mai târziu a apărut grupul vocal Song, condus de Ioan Luchian Mihalea (foto mare), Teatrul Podul, animat de omul de teatru care a fost Cătălin Naum şi cineclubul Studfilm condus de Emilian Urse. Dar nu numai atât. În sala de cinema puteau fi văzute filme străine în vogă în anii aceia, iar trupele profesioniste de teatru dădeau spectacole la tarife studenţeşti.
„Într-un regim care supraveghea şi controla la sânge viaţa fiecărui individ, discotecile erau mici teritorii ale libertăţii. O libertate cu aprobare de la partid şi securitate, căci programul muzical al discotecilor trebuia verificat şi aprobat de organele de ordine. În ciuda rigorii regimului opresiv ceauşist, câteva au intrat în folclorul urban. Discoteca Ring de la Costineşti sau cea la la Casa de cultură Grigore Preoteasa din Bucureşti rămân încă o amintire frumoasă pentru cei care au trăit în acea perioadă“, a declarat realizatorul Gheorghe Preda.
Timp de câteva ore petrecute la Preoteasa, tinerii uitau de viaţa lor searbădă şi gri şi intrau într-un univers plin de culoare, de veselie, de activităţi fascinante, unde interzisul era permis.