FOTO Dana Săvuică – „La 29 de ani, când am pozat pentru revista Playboy, am transmis un mesaj pentru toate femeile“
Este una dintre femeile care încearcă să schimbe percepţia româncelor despre vârstă şi ce poţi face, cum poţi arăta şi ce poţi purta dincolo de 50 de ani.
Tocmai la vârsta asta şi tocmai în pandemie, Dana Săvuică a găsit resurse noi să se reinventeze.
Când mă uit peste pozele pe care le postezi pare că eşti mereu în vacanţă. Cum faci de eşti mai mereu plecată?
De vreo cinci ani încoace m-am concentrat pe ideea de-a deveni un călător profesionist. Am abordat agenţiile de turism şi am început să mă focusez, pe reţelele de socializare, pe promovarea unor destinaţii, hoteluri, restaurante, ţări ş.a.m.d., iar lumea a început să mă urmărească chiar mai mult pentru idei de vacanţă. Acum am colaborări cu câteva agenţii de turism, dar câteodată am şi proiecte proprii şi merg în locuri frumoase, în care mi-am dorit să ajung şi eu demult.
După divorţ, ai devenit un adevărat travel inflencer. Simţi că ai descoperit o nouă Dana sau ea era acolo, undeva latentă?
Aceste călătorii nu au legătură cu divorţul. Nimic nu ar trebui să graviteze în jurul unui divorţ, un om se poate schimba în bine sau în rău, dar asta depinde numai de el. Pentru mine, orice acţiune pe care am făcut-o în viaţa asta o consider o lecţie, nu neapărat un obstacol. Şi călătoriile au venit, probabil, într-un moment al vieţii în care am avut mai mult timp pentru mine. Nu mai alerg să fac mai multe lucruri deodată, ci mă concentrez doar pe câteva care îmi fac plăcere şi care dezvoltă pasiunile mele. Sunt freelancer, deci nu mă ţine o slujbă de la 9:00 la 17:00, am o fată mare, care este pe picioarele ei şi care nu mai are nevoie de atenţia şi de sprijinul meu decât atunci când îşi doreşte ea, aşa că în această perioadă a vieţii mele, când am ajuns să am câteva clipe de relaxare, uite că-mi permit să călătoresc şi asta îmi face bine.
Cam câte călătorii bifezi pe an?
Depinde foarte mult de aceste proiecte turistice, dar am ajuns la performanţa de-a merge în trei – patru călătorii pe an. Într-un an au fost chiar mai multe, dar mai scurte, în destinaţii apropiate, ca Turcia, Grecia. Chiar în timpul pandemiei, după starea de urgenţă de anul trecut, am fost în primul charter care a plecat în Creta, iar la o lună de zile m-am dus din nou acolo. Apoi, am intrat în noul an în Sharm el-Sheikh, în Egipt, după care am fost în Kenya, în Antalya – unde am promovat un resort de cinci stele foarte frumos, iar acum tocmai ce m-am întors din Madeira, insula din mijlocul oceanului Atlantic, extrem de ofertantă pentru vacanţa tuturor.
În câte dintre ele te însoţeşte şi iubitul tău?
De obicei, aceste călătorii sunt info tripuri, adică nu sunt vacanţe propriu-zise, ci o altă formă de muncă. Sunt excursii de informare, organizate de către o agenţie de turism în colaborare cu organizaţiile de turism din ţările respective, în care merg influenceri, jurnalişti sau echipe de filmare. Suntem pe repede-înainte, adică schimbăm hotelurile, mergem la tot felul de restaurante, facem tot felul de activităţi, pentru a oferi publicului informaţii cât mai variate şi faptul că este o destinaţie care merită bifată pentru vacanţă. Dar găsesc timp să merg şi cu prietenii, de exemplu în Sharm el-Sheikh am fost cu prietenul meu şi cu alte două prietene.
Cu fiica ta, Julie, când ai fost ultima oară în vacanţă?
Cu fiica mea am fost chiar recent la mare, în Vama Veche, ne-am distrat împreună şi a fost chiar foarte cool.
Într-o vreme, cocheta cu modelingul. De ce crezi că n-a vrut să fie şi ea în lumina reflectoarelor?
Julie şi-a dorit o altă carieră şi eu i-am respectat dorinţa. Ea îşi doreşte să lucreze în diplomaţie, să ajungă cineva în lumea diplomaţiei, asemenea tatălui meu, un diplomat de carieră şi fost ambasador, care e şi mentorul ei. Nu poate decât să mă bucure că şi-a ales o meserie atât de nobilă şi de frumoasă. Bineînţeles că şi modelingul este o meserie frumoasă, dar dacă Julie şi-a dorit să intre într-un alt domeniu, eu, ca mamă, trebuie doar s-o sprijin şi să o las să se dezvolte acolo unde-şi doreşte ea.
Este Julie femeia care doreai/sperai să devină?
Eu sunt foarte mândră de realizările lui Julie şi consider că, la 27 de ani, este o femeie în toată puterea cuvântului, care-şi cunoaşte foarte bine drumul în viaţă. Este foarte cerebrală, dar este şi foarte discretă, în acelaşi timp. Am convenit că n-o să mai vorbesc despre ea şi că n-o să mai scot în evidenţă aspecte ale vieţii ei în ziare.
Tu ce ai învăţat de la mama ta la capitolul feminitate?
Eu am fost învăţată, încă de mică, de către mama şi bunica mea să fiu cochetă şi să-mi dezvolt feminitatea, o trăsătură şi o calitate a mea pe care mi-o menţin, mi-o întreţin şi ştiu că joacă un rol foarte important în viaţa mea. A fi feminină înseamnă nu neapărat a te folosi de atuurile tale, de frumuseţea ta ca să manipulezi, să exploatezi, să păcăleşti, poate chiar să ajungi să calci pe cadavre ca să ajungi în punctul în care-ţi doreşti. Nu. Feminitatea înseamnă educaţie, eleganţă, simplitate, modestie, disciplină, înseamnă alte lucruri, cel puţin pentru mine.
Tu eşti una dintre femeile care încearcă să schimbe percepţia româncelor despre vârstă şi ce poţi face, cum poţi arăta şi ce poţi purta dincolo de 50 de ani. Te mai loveşti de prejudecăţi?
Încă de la 29 de ani, când am pozat pentru revista „Playboy‟, am transmis un mesaj pentru toate femeile să se iubească. Întotdeauna mi-am dorit să deschid căi noi şi, dacă tot am intrat în showbiz, am zis să fac ceva cu numele pe care mi l-am format în 30 de ani de carieră. Cred că fiecare dintre noi are ce învăţa de la celelalte, indiferent de vârstă, şi, dacă cineva are ceva de învăţat de la mine, foarte bine, pentru că şi eu învăţ de fiecare dată, inclusiv din greşeli. Dar sunt extrem de responsabilă cu ceea ce fac, ceea ce gândesc şi ceea ce spun, pentru că notorietatea ţi-o capeţi uşor, dar ceea ce rămâne în urma ta este mult mai important. Da, din păcate, mă mai împiedic de prejudecăţi, cum că femeia, de la o anumită vârstă, nu mai are voie să poarte anumite haine sau nu mai are voie să se afişeze în costum de baie, că trebuie să devină bunică şi să aibă grijă de nepoţi, că nu are voie să divorţeze… Gura lumii! Nu mă mai sinchisesc de ceea ce spune lumea, pentru că-mi ajung anii pe care i-am pierdut ascultând în stânga şi-n dreapta şi luând de bună ce ziceau alţii c-ar trebui să fac.
Cum îţi imaginai, când aveai 20-30 de ani, că vei fi la 50 şi cât de bine te simţi acum în pielea ta?
Poate că la 20 de ani consideram că, la 50 de ani, o femeie este deja „bătrână‟, iar la 30 de ani cred că deja mă gândeam că la 50 o să arăt poate bine, la fel de bine sau poate chiar mai bine, pentru că trăim într-o epocă în care ştiinţa în domeniul frumuseţii face minuni. dar acum pot spune că 50 e chiar doar un număr. Simt doar suflul tineresc pe care-l are sufletul meu şi importanţa pe care-o acord pasiunilor mele. Eu întotdeauna mi-am luat ca etalon femei ca Sophia Loren, Ornella Muti, Jane Fonda, femei care sunt mai mari decât mine şi care arată atât de frumos la vârsta lor. Chiar nu mă sperie deloc bătrâneţea.
Ce simţi, totuşi, că se schimbă definitoriu odată cu înaintarea în vârstă?
Priorităţile. Pentru mine, timpul este de calitate acum, mă concentrez numai pe lucrurile care-mi fac plăcere. Nu mai alerg după bani, după case, maşini, haine şi, parcă, odată ce m-am oprit din această alergare şi obsesie după să am, să am, să am şi să fiu, să fiu, să fiu, au ajuns toate să curgă de la sine. De exemplu, în timpul stării de urgenţă, când toată lumea era disperată – şi odată cu ea şi eu, chiar dacă încercam să bravez şi să mă gândesc că am ceva bani în cont – mi-am impus să am o altă abordare, de-a fi relaxată, de-a mă uita la filme bune, de a citi o carte bună, de-a mă apuca să scriu. Culmea este că tocmai atunci, editura Litera mi-a sugerat să pun voce pentru audiobooks, şi iată cum, în plină pandemie, mi s-a ivit oportunitatea de-a avea un nou job. Acum asta fac zilnic, pun voce pentru cărţi şi, în acelaşi timp, mă dezvolt personal, evoluez ca om şi mă bucur că citesc foarte mult, de la romane la cărţi de dezvoltare personală (Osho, Dale Carnegie). Şi bucur enorm că, prin vocea mea voi lăsa ceva în urmă, ceva bun, ceva consistent, ceva din care societatea chiar are ce învăţa.
N-ai ascuns niciodată că eşti dispusă să apelezi la tehnicile noi de înfrumuseţare, pentru a îngheţa timpul. Ce intervenţii estetice ai şi la ce ai mai apela, pe viitor?
Singura operaţie pe care o am este cea la nas, pe care am făcut-o când eram model şi tocmai intrasem şi la Televiziunea Română. Şi, pe lângă faptul că aveam o deviaţie de sept, a fost şi o sugestie venită din partea Zinei Dumitrescu şi a realizatorilor TV din perioada aceea, care îşi doreau să am nasul mai estetic. Nu vreau să ajung la operaţii estetice, nu vreau să ajung să-mi transform trăsăturile şi să fiu alta decât sunt. Dar apelez la mici îmbunătăţiri, ca măşti cu acid hialuronic sau cu colagen, îmi fac botox o dată pe an, pentru prevenirea apariţiei ridurilor, mici intervenţii pe care am început să le fac de la 40 şi ceva de ani.
Citeşte continuarea interviului în cea mai nouă ediţie, nr. 16, a revistei „Click! pentru femei“.
@arhivă
