Fulgii de porumb, inventaţi de un medic pentru scăderea libidoului exacerbat. El însuşi a practicat abstinenţa

1 76821 original jpg jpeg

La începutul secolului al XX-lea, americanii au fost printre primii care au gustat un nou gen de mic dejun. Laptele cu cereale sub formă de fulgi de porumb sau granola erau gustoase şi mai uşor de digerat. Cel care le-a creat a avut un alt scop: reducerea libidoului.

Înainte de micul dejun bazat pe cereale ca fulgii de porumb, în perioada colonială, oamenii obişnuiţi din clasa muncitoare mâncau terci sau ce le rămânea de la masa de seară. Aristocraţia europeană obişnuia să aibă o masă de dimineaţă mai bogată, cu cârnaţi, şuncă, ouă. În secolul al XIX-lea, mesele de dimineaţă abundente erau necesare fermierilor şi muncitorilor în zilele lungi de muncă, dar după Revoluţia Industrială, muncitorii au migrat spre fabrici, magazine sau birouri, cu programe care lăsau mai puţin timp pentru prepararea hranei în timpul săptămânii de lucru. În ciuda acestor schimbări, o masă grea de dimineaţă a fost mereu considerată nesănătoasă. Bolile digestive erau frecvente şi erau corelate cu o dietă bogată în carbohidraţi rafinaţi, zahăr şi carne. Medicul John Harvey Kellogg, unul dintre primii experţi în wellness din SUA, a susţinut o dietă bazate pe cereale şi un stil de viaţă mai sănătos.

Prin coacere, cerealele au devenit mai uşor de digerat

Crescut în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, John Harvey Kellogg fusese obişnuit să se bazeze pe principiile de sănătate adventiste: menţinerea unei diete vegetariene, evitarea alcoolului, tutunului şi cofeinei, exerciţiile fizice regulate, consumul de multă apă. De altfel a trăit 91 de ani, fapt datorat probabil aerului proaspăt şi a dietei vegetariene pe care a susţinut-o toată viaţa. Medic, nutriţionist, inventator şi misionar medical, el a făcut parte din marele val de reformatori sociali ai erei progresive.

Învăţat de fondatorii bisericii să fie un lider, în anul 1876, Kellogg a preluat un institut de sănătate înfiinţat de biserică în localitatea Michigan. S-a concentrat asupra sănătăţii digestive a pacienţilor, denunţând răul alimentelor grase, sărate sau condimentate şi susţinând clismele regulate pentru a curăţa tractul digestiv. După ce a studiat gorilele în grădinile zoologice şi a văzut că aveau 4-5 mişcări intestinale pe zi, le-a prescris pacienţilor să facă acelaşi lucru şi a încercat să le recomande alimente care să-i ajute în procesul respectiv.

În jurul anului 1877, medicul Kellogg a inventat un amestec de făină, ovăz şi făină de porumb coapte de două ori, pe care a început să-l sfărâme în bucăţi mici, după ce o pacientă şi-a rupt un dinte din cauza bucăţilor de o dimensiune prea mare. El credea că prin coacerea cerealelor integrale la temperaturi ridicate, un proces numit dextrinizare, acestea devin mai uşor de digerat şi mai sănătoase.

A practicat abstinenţa şi a susţinut dieta cu cereale pentru scăderea dorinţei sexuale

Adventist de ziua a şaptea, Kellogg era şi un susţinător al reformei morale şi al abstinenţei. La sanatoriul său din Chicago oferea un dispensar medical gratuit, băi gratuite, o şcoală de seară pentru chinezi şi un serviciu de asistenţă medicală. Sanatoriul furniza şi alimente speciale.

Medicul credea că alimentele acţionează precum medicamentele şi pot reduce libidoul, ceea ce ajuta la combaterea a ceea ce a fost considerat flagelul debilitant al masturbării. Medicul a fost un moştenitor al tradiţiei secolului al XVIII-lea care susţinea că masturbarea este vinovată pentru o serie de afecţiuni şi chiar pentru nebunie.

El considera că sexul dăunează bunăstării fizice, emoţionale şi spirituale. A practicat abstinenşa şi nu şi-a consumat niciodată căsnicia. Avea un dormitor separat de al soţiei şi i-a adoptat pe toţi copiii lor. A depistat 39 de simptome diferite ale unei persoane afectate de masturbare, precum infirmitatea, dezvoltarea defectuoasă, schimbările de dispoziţie, blândeţea, îndrăzneala, postura proastă, rigiditatea articulaţii, acneea, palpitaţiile.

Soluţia lui pentru această suferinţă a fost o dietă sănătoasă. Era de părere că o dietă bazată pe carne şi condimente creşte dorinţa sexuală, în timp ce mâncarea mai simplă, ca nucile şi cerealele, o reduce. De aceea a impus pacienţilor săi un regim ca un tratament care consta în consumul de făină de ovăz şi făină de porumb coaptă sub formă de biscuiţi, fără zahăr. Le-a numit „granula”. Un produs cu nume asemănător era deja fabricat şi vândut de James Caleb Jackson, un alt reformator dietetic, de aceea Kellogg i-a schimbat numele creaţiei în „granola”. Mai târziu, Kellogg a creat ceea ce cunoaştem azi drept fulgii de porumb.

S-a luptat cu fratele său, Will, pentru drepturile asupra reţetei fulgilor de porumb

Există numeroase versiuni ale realizării fulgilor de porumb. Soţia lui Kellogg, Ella, şi fratele său, Will, care îi era asistent, au lucrat alături de el şi ambii au pretins că au jucat un rol important în crearea fulgilor de porumb.

Se pare că, într-o noapte din anul 1898, un lot de aluat de cereale pe bază de grâu a fost uitat accidental mai multe ore în şir, ceea ce a dus la fermentarea acestuia. Când a fost întins în foi subţiri, aluatul a produs fulgi mari, subţiri, perfecţi, care au devenit crocanţi şi gustoşi după coacere. În următorii câţiva ani, Will Kellogg a continuat să experimenteze reţeta şi şi-a dat seama că se pot obţine fulgi mai crocanţi din porumb. Pacienţii lui Kellogg au fost încântaţi de fulgii de cereale.

După ani în care a fost umilit de către fratele său, Will a cumpărat drepturile asupra reţetei de fulgi de cereale şi a fondat în anul 1906 compania care a început să-i fabrice în cantităţi mari. John Kellogg, nemulţumit de succesul fratelui său, a început o bătălie juridică pentru dreptul de a folosi numele de familie. În anul 1920, Curtea Supremă din Michigan a decis în favoarea lui Will, datorită succesului său în popularizarea produsului.