Cum a apărut radiera şi de ce creionul cu gumă de şters a fost considerat o invenţie nereuşită
Înainte de apariţia radierei, oamenii îşi corectau greşelile de scris folosind ceara, pâinea sau piatra.
Radiera sau guma de şters este un articol de papetărie folosit pentru a îndepărta urmele lăsate de creion pe hârtie sau piele. De altfel, o cumpărăm sub diferite forme, dimensiuni şi culori. Cele mai ieftine materiale din care este confecţionată o gumă de şters sunt cauciucul sintetic şi guma sintetică pe bază de soia, iar printre cele de calitate superioară se numără vinilul sau plasticul. Înainte de radierele din cauciuc, tabletele de ceară erau folosite pentru ştergerea plumbului sau a cărbunelui de pe hârtie. Bucăţi de piatră, cum ar fi gresia sau piatra ponce, ajutau la eliminarea micilor greşeli din pergamente sau papirusuri scrise cu cerneală. În Japonia, locuitorii foloseau inclusiv pâine, fără coajă, pentru asta, potrivit Rubberinfo.tech.
De pesmet la cauciuc natural
În anul 1770, inginerul englez Edward Nairne a inventat prima radieră din cauciuc natural pe care a comercializat-o la scară largă, pentru un concurs de invenţii. Astfel, inventatorul a vândut radiere, măsurând 1.27 cm fiecare, la preţul de 3 şilingi (1 şiling valora a 20-a parte dintr-o liră sterlină). Inginerul a descoperit radiera din greşeală. Mai exact, a luat, din neatenţie, o bucată de cauciuc în loc de pesmet şi aşa a observat că poate şterge la fel de bine greşelile de scris. Chimistul englez Joseph Priestley a descris, într-o notă de subsol, la data de 15 aprilie 1770, că a văzut „o substanţă excelent adaptată scopului de a şterge de pe hârtie semnul creionului cu plumb negru. Este vândut de domnul Nairne (...)”. Până atunci, cuvântul cauciuc era folosit, în general, pentru orice obiect destinat pentru a freca, însă noul sens (de radieră) al cuvântului a început să fie întrebuinţat între anii 1770-1778.
Creionul cu gumă de şters, o invenţie neacceptată
Cu toate acestea, cauciucul brut, natural, era perisabil. În 1839, negustorul american Charles Goodyear a descoperit procesul de vulcanizare, o metodă prin care cauciucul devine rezistent la degradare, păstrându-şi elasticitatea. De atunci, radierele sunt folosite în întreaga lume. La 30 martie 1858, Hymen Lipman din Philadelphia, SUA, a primit primul brevet pentru ataşarea unei radiere la capătul unui creion. Ulterior, totul a fost invalidat deoarece s-a stabilit că este, pur şi simplu, o alăturare de componente şi nicidecum un produs complet nou. La adresa lui, s-au făcut o mulţime de ironii: „pretinde că a inventat ceva, însă nimic nu-i aparţine. Este ca şi cum un potcovar ar spune că a inventat calul potcovit, deşi nici calul, nici potcoava, nu-i aparţin”, potrivit publicaţiei New York Herald, citată de Adevărul.ro.
FOTO Shutterstock.com
