Câte grade-n termometru?
Ori de câte ori vrem să verificăm dacă avem febră, folosim termometrul. Fără să ne întrebăm vreodată cât i-a luat omului ca să ajungă să inventeze acest instrument indispensabil. Hai să aflăm câte ceva din istoria lui!
Termometrul măsoară temperatura, utilizând materiale care suferă o transformare când sunt încălzite sau răcite. Într-un termometru cu mercur sau alcool, lichidului îi creşte volumul pe măsură ce e încălzit şi se contractă când este răcit, aşa încât lungimea coloanei lichidului este mai lungă sau mai scurtă în funcţie de temperatură. Termometrele moderne sunt calibrate în unităţi de temperatură standard, precum Fahrenheit (în Statele Unite) sau Celsius. Gradele Kelvin sunt folosite în lucrările ştiinţifice.
Termoscopul, strămoşul termometrului
Înainte de termometru, a existat termoscopul – un termometru fără gradaţii. Arăta diferenţele de temperatură, dar nu şi temperatura exactă. A fost numit după savantul italian Galileo Galilei. În 1612, Santorio Santorio, prieten cu Galilei şi profesor de medicină la universitatea din Padova, a avut ideea de a transforma termoscopul clasic, pentru a-l face să măsoare temperatura bolnavilor.
Un instrument lipsit de precizie
Instrumentul lui Santorio era alcătuit dintr-o bulă din sticlă, cu volum de aer constant, continuată cu un tub lung şi subţire, deschis la un capăt, care era imersat într-un vas plin cu apă. Bolnavul îşi ţinea mâna deasupra bulei sau o introducea în cavitatea bucală – lucru destul de incomod. Sub efectul temperaturii, variaţia volumului de aer făcea să crească sau să scadă coloana de lichid din tubul fin. Folosind două temperaturi-reper – cea a zăpezii şi cea a flacării de lumânare - , Santorio a trasat pe tubul lung câteva gradaţii. Însă instrumentul nu era foarte precis.
Evoluţia termometrelor cu lichid
Se consideră că primul termometru veritabil a fost inventat la Florenţa, în 1654, de către Marele Duce al Toscanei: era vorba de un instrument cu alcool, având 50 de gradaţii. Dar invenţia termometrului modern îi este atribuită fizicianului german Daniel Gabriel Fahrenheit. În 1717, acesta a înlocuit alcoolul folosit până atunci cu mercur. A inventat şi scara de temperaturi care îi poartă numele. A fixat la 32 °F temperatura de îngheţare al apei şi la 212 °F punctul de fierbere al apei.
De la Fahrenheit, la Celsius
Douăzeci de ani mai târziu, fizicianul suedez Anders Celsius punea la punct termometrul cu mercur care marca la 100° punctul de congelare al apei şi la 0° punctul de fierbere – adică fix invers decât ştim noi acum. După moartea lui Celsius, un alt savant suedez, Carl von Linné, a propus inversarea acestei scări – lucru care a fost acceptat de forurile ştiinţifice din Suedia. Scara cetezimală sau scara Celsius, cum a fost ea numită, a fost apoi adoptată în majoritatea ţărilor – cu excepţia Marii Britanii şi Statelor Unite. La mijlocul secolului XX, Marea Britanie a trecut la scara Celsius.
Termometre şi... termometre
Când un instrument era folosit pentru a măsura temperatura mediului ambient, era pur şi simplu ţinut în lichid sau în aer, în timp ce avea loc citirea valorii indicate. Pentru luarea temperaturii corpului uman, termometrul cu mercur a fost adaptat astfel încât temperatura să poată fi luată în afara corpului. I s-a adăugat o ramificaţie, mai îngustă decât restul tubului şi plină cu mercur, care se plasa la subţioara pacientului sau sub limbă. Istoria consemnează că Sir Thomas Clifford Allbutt, fizician englez, a fost inventatorul termometrului medical portativ, cu mercur, care permitea aflarea temperaturii unui bolnav în 5 minute.
De la mercur, la infraroşu
Din 2007, termometrele cu mercur au fost interzise definitiv pe Bătrânul Continent, printr-o directivă a Parlamentului European – din raţiuni sanitare şi ecologice. Astfel, termometrele electronice, menite a lua temperatura corpului, au invadat piaţa. Cele mai noi dispozitive sunt introduse în ureche şi înregistrează radiaţiile infraroşii emise de timpan, pe care le converteşte în grade Celsius. Nu trebuie uitate nici termometrele frontale, constând dintr-o bandă de plastic dotată cu cristale lichide, care îşi schimbă culoarea în funcţie de temperatura pacientului.
... există şi o scară absolută pentru temperatură, a cărei unitate este gradul Kelvin? Având simbolul „K“, un grad Kelvin corespunde unui grad Celsius, dar temperatura de zero absolut este marcată la -273° C.