Cum se protejau femeile în anii 1920 la menstruaţie. Primul tampon: „prea mare, prea lung, prea gros şi prea rigid‟
Un studiu din 1927, efectuat de expertul în eficienţă Lillian Moller Gilbreth, a dezvăluit modul în care femeile din America se îngrijeau în timpul menstruaţiei.
Te-ai întrebat vreodată cum gestionau bunicile perioada critică a lunii şi ce produse de igienă utilizau înainte de introducerea absorbantelor, tampoanelor, cupelor menstruale? Istoricul Vern L. Bullough aminteşte de scrierile lui Lillian Moller Gilbreth, expert în eficienţă în viaţa reală, cunoscut şi sub apelativul de „mama din carte‟. Gilbreth conducea o firmă de consultanţă în management şi inginerie industrială, numită Gilbreth Incorporated. La sfârşitul anilor 1920, compania Johnson&Johnson a dorit să intervină în forţă pe noua piaţă a produselor sanitare cu tamponul lor, Modess. Acesta era răspunsul companiei la primul tampon folosit cu succes, de la Kotex, al lui Kimberly-Clark. Compania a cerut firmei Gilbreth să analizeze datele de piaţă şi de consum referitoare la produsele menstruale şi la utilizarea şerveţelelor sanitare. În cadrul studiului, Gilbreth şi echipa au intervievat şi au examinat chestionare de la mii de femei din întreaga ţară, inclusiv studenţi, liceeni şi femei de afaceri. Înainte de toate, studiul a devenit primul studiu ştiinţific despre menstruaţie.
Cum erau primele absorbante menstruale
Împreună, datele colectate în cercetare arată o imagine fascinantă a unei epoci trecute. La acea vreme, femeile aveau tendinţa de a-şi face propriile produse menstruale. Gilbreth a menţionat că femeile îşi făceau, de obicei, propriile obiecte de igienă când îşi făceau activităţile de zi cu zi acasă. Când ieşeau în societate, mergeau la serviciu, la cumpărături, la plimbare, femeile optau pentru produse din comerţ, care le ofereau protecţie ceva mai îndelungată.
Raportul conţine detalii despre tipurile de tampoane comerciale disponibile la sfârşitul anilor 1920. Toate aveau dezavantajele lor. Femeile s-au plâns că absorbantul lavabil „Mi Ladi Dainti” era prea larg şi nu le plăcea ideea spălării acestuia. Cei care au inventat kitul „May Kits‟, alt produs specific, solicita femeilor să-şi facă singure propriile tampoane, utilizând tifon şi umplutură de hârtie, care se destrăma odată cu folosirea. Şi Kotex, primul tampon disponibil comercial, a fost considerat „prea mare, prea lung, prea gros şi prea rigid”.
Reacţia la absorbantele viitorului
Observând toate acestea, Gilbreth şi echipa ei au sugerat crearea unor produse menstruale individuale, în ambalaje colorate discret şi compacte. Însă femeile s-au simţit stânjenite în căutarea pachetelor colorate, uşor de recunoscut, care atrăgeau atenţia tuturor că sunt la ciclu menstrual. „Nu a existat un singur răspuns în chestionare, care să indice dorinţa de le a păstra, indiferent dacă erau atractive sau neatractive”, a scris Gilbreth. „Răspunsurile lor au variat de la dezgust la satiră, „le folosesc pentru a trimite cadouri de Crăciun”.
Mai mult decât atât, participantele la studiu le-au spus lui Gilbreth şi asistenţilor ei că apreciază confortul şi protecţia adecvată pe care le ofereau celelalte produse, însă le preferau pe cele funcţionale.
Dacă înainte de 1920, menstruaţia era o chestiune intimă, tratată în mod personal după pricepere şi nevoi, începând cu aceşti ani, au apărut experţii, care au introdus în ochii publicului produse utile pentru igienă. Practic, raportul lui Gilbreth arăta femeile în plină schimbăre de mentalitate.
@shutterstock, Wikimedia Commons
