Noua modă șocantă - copii care se identifică cu animale. Cât e de normal?
Trăim niște vremuri… inedite, în care, în numele toleranței, se acceptă situații uluitoare. Una dintre ele – copiii care se comportă ca niște animale!
În Scoția, a apărut al treilea caz în care un copil a fost diagnosticat cu „disforie de specie”, în ciuda faptului că… așa ceva nu există, este o „fantezie” completă, spun specialiștii. Luna trecută, publicația britanică Daily Mail a scris despre un copil care spunea că e lup, apoi a apărut alt minor care se identifica drept un animal neidentificat, prin Scoția. Iar acum, există un caz asemănător și, mai mult de-atât, autoritățile… îl acceptă.
„Copiii vulnerabili, cu nevoi suplimentare, vor fi și mai dispuși să întrețină asemenea fantezii, iar acest lucru nu va face decât să fie luați în glumă de cei din jur. Știința nu confirmă niciun diagnostic de disforie de specie”, a ținut să precizeze neuropsihologul Tommy MacKay.
Autoritățile au declarat că „nu s-au luat măsuri speciale” pentru astfel de copii, iar angajații școlii respective n-au primit instrucțiuni suplimentare despre cum să se comporte cu asemenea copii, ci doar să facă astfel încât să se simtă incluși în comunitate.
Din păcate, asemenea comportament devine, chiar sub privirile noastre, un fenomen. Tot mai mulți copii, de diferite vârste, se cred animale – de la vulpi, la dragoni, păsări, șerpi, rechini și chiar… dinozauri.
Când a apărut primul copil din Scoția care se crede lup, cei de la școala lui au spus că acesta suferă de „disforie de specie” și că face parte dintr-un grup de „blănoși”, care percep persoana lor ca fiind un personaj. Mai mult, au apărut zvonuri cu privire la o școală din Aberdeenshire, care i-ar fi pus la dispoziție unui elev, care se crede pisică, o litieră la toaletă.
Doctorul MacKay susține că toată această „disforie de specie” nu e nimic altceva decât un fenomen sociocultural și că n-are nimic de-a face cu știința. „Trăim niște vremuri în care individualismul domină – oamenii își decid singuri propria indentitate. Nici măcar nu contează că acea identitate e contrazisă de fiecare genă și celulă din corpul individului respectiv”, a ținut să comenteze specialistul.
„Trebuie să constatăm realitatea și să dăm dovadă de bun simț și simț de conducere în astfel de situații. Școlile nu trebuie să perpetueze și să alimenteze crizele de sănătate mentală ale copiilor”, a ținut să declare și Chris McGovern, șeful Campaniei pentru Educație Reală din Marea Britanie.
Ce părere aveți – asemenea cazuri de „disforie de specie” trebuie tolerate sau… tratate?
foto - Shutterstock, Imagine generată cu AI
