Cantina din curte: „Ajută mai departe!“
De mai bine de douăzeci de ani, sute de prichindei primesc gratuit mâncare gătită la cantina „din curte“, a doctoriţei Elena Becsky. Când se fac mari – medici, ingineri, avocaţi –, foştii beneficiari ajută, la rândul lor, alţi copii nevoiaşi.
Totul a început după revoluţie:doctoriţa Becsky,medic de familie într-un cartier sărac din Timişoara,constata zilnic mizeria în care se zbăteau pacienţii cu venituri insuficiente. Priveliştea copilaşilor subnutriţi o durea cel mai tare. A început să împartă din mâncarea ei azi,mâine – apoi a apelat la donaţii din străinătate.
Andreea Pricop,fata „de suflet“ a doctoriţei, povesteşte: „Mama – aşa îi spun eu doamnei Becsky – a înjghebat o bucătărie în curtea casei părinteşti. Mâncarea gătită acolo de voluntari lua drumul caselor celor nevoiaşi sau greu deplasabili.“
Dar din dar se face rai
Când numărul asistaţilor a depăşit suta de persoane,ajutoarele venite,cu precădere din Germania,au devenit insuficiente. „Au fost zile când mergeam pe câmp şi culegeam dovleci şi varză,ca să avem ce să le punem oamenilor în farfurie“,povesteşte Andreea.
Doctoriţa a înfiinţat Societatea Caritativă de Ajutor „Tabor“. Aşa i-a putut susţine pe tinerii care doreau să urmeze o şcoală de meserii româno-germană şi să facă practica în mici întreprinderi nemţeşti. Acolo,cei destoinici erau păstraţi în serviciu,cu o singură condiţie:din primul salariu,să ajute,la rândul lor,un copil sărac.
Ştafeta binelui
Chiar şi acum,la vârsta de 76 de ani,şi după câteva infarcte,Elena Becsky continuă să-i sprijine pe nevoiaşi. Mână dreaptă îi e Andreea,pe care a crescut-o şi educat-o ca pe fiica ei. Proaspătă absolventă de Medicină veterinară,Andreea i-a moştenit hotărârea de a schimba nedreptăţile din jur – şi dragostea pentru înot.
Tot ea este cea care se ocupă de taberele de vară. Căsuţa doctoriţei Becsky,de pe malul Lacului Surduc,este an de an loc de relaxare,dar şi de învăţătură. Profesori voluntari îi meditează pe cei mici la matematică,română şi limbi străine. „Aşa am învăţat şi eu limba română“,recunoaşte Andreea. „Eu sunt de origine ucraineană,dintr-un sat de lângă Făget.“ Ca şi doctoriţa Becsky,e fericită când micuţii bătuţi de soartă termină o şcoală,ba chiar o facultate,şi sunt capabili să ducă mai departe „ştafeta binelui“.
