Cum a schimbat tracul de scenă al lui Elvis istoria dansului
După ce i-am admirat pe Rami Malek ca Freddie Mercury în „Bohemian Rhapsody” și pe Taron Egerton, interpretându-l pe Elton John în „Rocketman”, a venit rândul lui Austin Butler să facă senzație ca Elvis Presley în biografia „Elvis”.
Filmul prezintă viața Regelui Rock’n’Roll, din copilărie până în momentul în care a cucerit întreaga lume cu muzica și mișcările lui de scenă, punându-se accentul pe relația lui Elvis cu colonelul Tom Parker, care l-a descoperit și i-a devenit manager.
Pe lângă vocea lui minunată, Elvis Presley a devenit cunoscut și pentru mișcările sale de scenă absolut cuceritoare pentru fanele lui fidele. Multă lume considera, la acea vreme, că dansul lui provocator, din șolduri, era prea îndrăzneț pentru a fi urmărit în public. Însă, în spatele mișcărilor lui incitante, stă un secret bine păstrat până acum!
Începuturi timide
Talentul muzical al lui Elvis s-a făcut simțit încă din copilăria acestuia petrecută în Mississippi, în cadrul unei familii religioase. A crescut cu muzica gospel, adică cea religioasă, și a început să urce pe scenă în liceu, când a câștigat un concurs de talente artistice.
La scurt timp după absolvirea liceului, a primit propunerea de-a susține un mini-concert plătit, primul din viața lui. Era atât de copleșit de emoții, încât picioarele îi tremurau în timp ce cânta la chitară. Publicul era șocat. În sensul bun, având în vedere reacția lor entuziastă, chiar isterică a spectatorilor încântați de prestația adolescentului. Scotty Moore, chitaristul care a urcat atunci pe scenă cu el, a conformat succesul nebun al lui Elvis în acea seară.
Far Out susține că Presley a continuat să adauge și alte mișcări exagerate pe scenă tocmai pentru a masca emoțiile pe care le avea. Unele dintre acele mișcări e posibil să fi fost influențate de slujbele religioase la care participa Elvis în copilărie. Bisericile baptiste din zonă adăugau dansul și muzica în slujbele lor. De aici și criticile care i s-au adus ulterior Regelui Rock & Roll că nu recunoștea influența afro-americană în muzica lui.
Oricum criticile aduse vreodată lui Elvis Presley erau acoperite în întregime de aclamațiile publicului său în extaz. Cântărețul a început să cânte în fața camerei de filmat, la televiziune, la doi ani de la prima lui prestație pe scenă.
Vulgaritate neintenționată
„Nu încerc să fiu vulgar… dar nu pot sta locului atunci când cânt”, încerca el să explice dansul care cucerea adolescentele, în 1956, când a oferit un interviu pentru TV Guide despre faptul că i se spunea „Elvis the Pelvis” (n.r. Elvis Pelvis). „Pelvisul meu n-are nicio legătură cu ceea ce fac eu”, a conchis acesta.
Câțiva producători TV ezitau mult să-l difuzeze pe Elvis cu mișcările lui provocatoare. Totuși, Regele Rock & Roll a apărut în „The Tonight Show”, moderat de Steve Allen, și în emisiunea „The Ed Sullivan Show”. În această emisiune, Elvis a fost filmat doar din talie în sus, pentru a nu șoca populația cu dansul lui lasciv, susține Outsider.
În concluzie, un tic, o mascare a unor emoții copleșitoare a schimbat istoria dansului și mentalitatea telespectatorilor, a spart gheața în televiziune, un mediu extrem de conservator la acea vreme. Artiștii din ziua de azi dansează lasciv intenționat de fiecare dată când sunt priviți, însă, în urmă cu 60 de ani, Elvis a reușit acest lucru nevoit.
