Este extrem de gelos!

Unii spun că gelozia într-o relaţie ajută. Că partenerii, dacă nu sunt un dram geloşi, nu se iubesc. Eu cred că gelozia distruge vieţi. Cum este şi cazul meu. Sunt captivă într-o căsnicie cu un bărbat furios şi mă tem uneori pentru viaţa mea.

Suntem căsătoriţi de zece ani,avem doi băieţi şi mă gândesc serios să divorţez. Acesta ar fi rezumatul poveştii mele de viaţă,una în care sunt convinsă că multe femei se regăsesc. Gelozia este o boală şi nimeni nu ar trebui să se gândească la ea ca la ceva benefic într-un cuplu. Eu aşa am privit-o şi am greşit îngrozitor. Poate că dacă eram mai atentă la unele detalii nu ajungeam în această situaţie,să-mi doresc cu disperare să fiu salvată. Nicu,soţul meu,îmi urmăreşte fiecare pas şi mă controlează şi la serviciu. Vrea să ştie dacă sunt acolo,cu cine sunt,ce vorbesc şi dacă se întâmplă să am mai mult de lucru şi să întârzii,ştiu sigur că vor ieşi scântei.

La început mă simţeam ocrotită

Când ne-am cunoscut,mă copleşea cu atenţii şi felul lui de a fi mă făcea să mă simt ocrotită şi iubită. În timp,nevoia lui de a mă proteja a început să mă sufoce şi aveam frecvent discuţii despre încredere reciprocă,într-o relaţie. Ba chiar a recunoscut,într-un moment de sinceritate,că el nu poate avea încredere într-o femeie. Am reţinut bine acest lucru. E adevărat că Nicu provine dintr-o familie destrămată şi suferinţa din copilărie l-a facut să gândească aşa. Mama sa i-a părăsit,pe el şi pe tatăl său,când Nicu avea doar 7 ani. Femeia şi-a refăcut viaţa alături de un bărbat mai tânăr şi niciodată nu a întrebat de sănătatea băiatului. L-am înţeles şi cred că şi eu aş fi gândit aşa,să fi fost în locul lui. Mi-am promis că voi face tot ce depinde de mine ca să-l fac să-şi schimbe părerea. Ne-am căsătorit după un an de relaţie şi mă consideram o femeie fericită.

Ne leagă pe viaţă doi copii

La scurt timp după căsătorie i-am spus că îmi doresc copii. Nu am crezut nicio clipă că acesta va fi un motiv de ceartă în toată regula. El nu voia şi îmi tot spunea că,dacă rămân însărcinată,va trebui să fac avort. Nu am făcut,dar mi-a fost greu,pentru că Nicu nu a vrut din start să mă ajute. După micuţul Robert,la un an distanţă a venit pe lume şi Mircea. Nicu îi privea pe copii cu ură şi nu de puţine ori mi-a spus că îl neglijez,că toată atenţia pe care i-o acordam lui înainte o ofeream acum celor mici. Încă o dată mi-am zis că un pic de gelozie nu strică într-o relaţie. Îmi făceam visuri cum că soţul meu va încerca,prin cadouri şi vorbe frumoase,să-şi recapete soţia din braţele drăgălaşe ale copiilor. Nicu,însă,a devenit distant şi furios. Credeam că este doar o etapă,după care ne revenim.

Citat:„Nicu,soţul meu,îmi urmăreşte fiecare pas şi mă controlează şi la serviciu. Vrea să ştie dacă sunt acolo,cu cine sunt,ce vorbesc şi dacă se întâmplă să am mai mult de lucru şi să întârzii,ştiu sigur că vor ieşi scântei.“

Nu pot ieşi fără el în oraş

Din nefericire,căsnicia noastră se deteriorează pe zi ce trece,iar certurile şi vorbele urâte sunt tot mai dese. Norocul meu a fost să-mi găsesc de lucru,ca să nu stau toată ziua în casă. A acceptat,pentru că nu stăteam prea bine cu banii- dar mă sună zilnic la serviciu,de cel puţin 3 ori. Nu are încredere în mine şi am fost nevoită să-i dau detalii despre toţi colegii. Când mă sună şi aude pe fundal o voce bărbătească,se enervează şi,până ajung acasă,e deja în culmea furiei. Nu a dat până acum în mine şi nici în copii,dar cred că mult nu mai avem până să primim acest tratament. Dacă sunt invitată la aniversări între colegi,insistă să mă însoţească. Am încercat să-i spun ce simt în astfel de situaţii,l-am provocat la un dialog,însă cocluzia lui a venit,sec:dacă sunt nemulţumită,problema e la mine,eu trebuie s-o rezolv. Sunt momente când îmi doresc să nu-l mai văd,şi momente când mă gândesc că trebuie să rezist pentru copii,pentru ca aceştia să aibă o familie. Prietenele şi rudele mă sfătuiesc să îmi refac viaţa lângă altcineva,care mă va aprecia cu adevărat. Mi-e teamă că,la un moment dat,voi fi nevoită să divorţez şi mă gândesc cu groază că el nu va accepta aşa de uşor. 

Mia Chiriac,42 de ani,Sibiu