Ioana Petric, mesaj dintr-un cabinet de avocatură: „… o să fiu cel mai nefericit om de pe pământ“
A crescut odată cu „Cronica cârcotaşilor“ şi a evoluat de la statutul de „bebeluşă“ la cel de cârcotaş cu drepturi egale cu veteranul Codruţ Kegheş, alias Dezbrăcatu’.
Ne place de Ioana Petric pentru că e frumoasă foc, mereu veselă şi cu glumele la ea, dar şi pentru că are acea dulceaţă a ardelencei care te cucereşte pe loc. De un an şi jumătate, s-a lăsat şi ea cucerită de un clujean, care o face fericită. Şi toate-i merg pe roate, mai puţin o „păcătoasă“ de hernie de disc, care nu-i mai dă voie să danseze ca înainte.
Cât de cârcotașă ești în viața reală?
Mi-am petrecut jumătate din viață în echipa „Cronicii“, ceea ce înseamnă că am crescut și m-am format ca om într-un spirit cât se poate de cârcotaș. Cum se traduce asta în viața de dincolo de camere? Nu rămân indiferentă în fața situațiilor care mă afectează în mod direct și nu mă tem să spun ceea ce gândesc, îmi susțin punctul de vedere până în pânzele albe și încerc să trec prin toate cu zâmbetul pe buze și cu mult umor.
Se spune că bărbații ar bârfi mai mult decât femeile. Tu ești mai cârcotașă decât Codruț Kegheș, partenerul tău de emisiune, sau te depășește cu mult?
Cârcotaș, în percepția mea, nu înseamnă bârfitor, ci un om cu opinie și umor. Așa că, nu pentru că e bărbat (să fim și politically corect), ci pentru că la capitolul glume și umor nu-l întrece nimeni, în mod cert Dezbrăcatu’ este mai cârcotaș decât mine. Și nu e nicio supărare că e așa, pentru că îl admir și îl ador pe Codruț ca om, ca artist, ca partener de filmare. Energia pe care o avem împreună e extraordinară și sunt convinsă că trece camera și e simțită și de cei de acasă.
Se mai supără vedetele pe voi (cine?) sau au învățat să accepte și critici?
Au fost câtiva „clienți“ fideli ai emisiunii, despre care puteam să jur că se vor supăra, dar întâlnindu-i în viața reală am fost plăcut surprinsă să constat că m-am înșelat. Până la urmă, când e de râs, de ce să nu râdem? Autoironia e o calitate de bază în domeniul ăsta. Chiar și eu am apărut la „Cronicuță“, pentru că publicul nostru cârcotaș, care trimite sesizări, pare că nu iartă pe nimeni și credeți-mă că e mai puțin „dureros“ decât pare. (zâmbeşte)
Cum faceți să păstrați fresh un format deja legendar în televiziune?
Emisiunea asta e ca vinul – cu cât e mai veche, cu atât e mai bună, asta dacă e păstrată în condiții optime, evident. Deci atâta timp cât vibe-ul nostru ca echipă e unul bun, vesel și fresh, iar subiectele pe care le abordăm sunt de actualitate și publicul rezonează cu ele, nu are cum să nu funcționeze. Evident, încercăm să aducem și elemente noi, dar formatul s-a păstrat în mare același.
La Cluj lumea e mai domoală. Tu cum te-ai adaptat vieții și oamenilor din București?
Am iubit Bucureștiul din prima clipă, așa că nu mi-a fost foarte greu să fac tranziția. Am venit, mi-a plăcut, am rămas aici și, după 15 ani, sunt cea mai fericită că am luat decizia asta. Oricum, mă regăsesc și în agitația Capitalei, și în liniștea Clujului în aceeași măsură. Și, având în vedere ritmul în care s-a dezvoltat Clujul în ultimii ani, nu vă lăsaţi înșelați de aparențe. Noi, ardelenii, ne mișcăm încet, dar sigur. (zâmbeşte)
Cum a fost trecerea de la „bebelușă“ la „cârcotașă“?
Indiferent de poziția pe care am ocupat-o, am încercat să dau tot ce am avut mai bun. După opt ani de zile, tot ce pot spune este că a fost o provocare imensă, căreia sunt mândră că i-am făcut față cu brio. Nivelul așteptărilor era destul de sus, publicul ușor reticent la schimbare și presiunea pe care am pus-o asupra mea, ca să nu dezamăgesc, destul de mare. Am avut mare noroc cu echipa mea, care m-a susținut mereu și de la care am avut enorm de învățat. E mare lucru să fiu înconjurată de oameni care se bucură de reușita și de evoluția mea.
Mai dansezi? Sau te implici în coregrafia „bebelușelor“?
Până anul trecut, am dansat în trupa de balet a Teatrului „Stela Popescu“, dar am decis să mă retrag, într-un moment în care nici programul încărcat, nici condiția fizică nu au mai fost de partea mea. De ceva timp, „duc în cârcă“ o frumusețe de hernie de disc, așa că am fost nevoită să o las mai ușor, deși îmi e dor de dans. În coregrafia „bebeluşelor“ nu mă implic. De asta se ocupă de ani de zile coregrafa noastră, Ioana Macarie, și face o treabă excelentă.
Familia ta ce a spus când ai fost „deturnată“ de televiziune de la carieră de avocat?
Țin minte perfect că, în prima zi în care am muncit într-un cabinet de avocatură, i-am dat mamei mesaj și i-am spus: „Dacă așa va arăta fiecare zi din viața mea de acum înainte, o să fiu cel mai nefericit om de pe pământ“. Prin urmare, nu m-a „deturnat“ televiziunea. Am ales cu sufletul să fac ceea ce mi se potrivește mai bine, ce-mi place cu adevărat și îmi aduce fericire, iar familia m-a susținut 100%.
Dacă ai avea acum iarăși 16 ani, vârsta la care ai luat castingul la „Cronică“, ce drum ai alege?
Mereu m-am întrebat cum ar fi arătat viața mea dacă lucrurile ar fi avut un alt parcurs. Probabil că aș alege un alt drum, din simplă curiozitate. Dar, cu mâna pe inimă vă spun, cred că în acel moment am făcut cea mai bună alegere.
Când te-ai simțit cea mai frumoasă?
Mă simt cea mai frumoasă când sunt relaxată și pot să fiu 100% eu, pentru că frumusețea e o stare care vine din interior.
Care e statusul tău sentimental?
Sunt fericită, liniștită și, cel mai important, iubită. De un an și jumătate, sunt într-o relație serioasă, care merge foarte bine, chiar dacă e la distanță. Ne cunoaștem de o viață, suntem prieteni înainte de orice și avem atât de multe lucruri în comun, încât cei 400 și ceva de kilometri care ne despart nu sunt o problemă atât de mare, din contră, ne fac să apreciem mai mult timpul petrecut împreună.
Cum e vara ta?
Adevărul e că am furat puțin startul și am evadat pentru câteva zile în Cipru, alături de mama mea. Este o vară foarte aglomerată, cu mult soare, cu distracție, cu aventură, dar și cu muncă. După un weekend cu SUP, rafting și Via Ferrata, în zona Siriu, urmează să plec două săptămâni în Grecia, pe urmă în Portugalia, într-o tabăra de surf, iar între timp o să mă plimb prin țară cu proiectul „Hei, România!“, prin care mi-am propus să le arăt oamenilor locuri superbe, dar mai puțin cunoscute din țara noastră. Și, printre toate astea, sper să am timp să mă ocup în continuare și de proiectele de digital marketing, pentru care lucrez ca freelancer.
foto: Prima TV, arhiva personală
