Nu mai pot iubi pe nimeni
Cu toate că visez să am o familie, simt că, oricât de mult mi-aş dori pe cineva alături, nu mai sunt capabilă să iubesc.
De-a lungul vieţii am avut două mari iubiri, restul fiind doar încercări eşuate, relaţii prin care am încercat să îmi pansez rănile. Deşi am foarte multă dragoste de oferit, am ajuns la concluzia că nu am cui. A început să-mi fie greu să mă deschid în faţa persoanelor de sex opus şi am tendinţa să resping din start orice şansă de apropiere.
Primii fiori ai dragostei
La 17 ani, în timp ce mă uitam la o emisiune, mi-a atras atenţia unul dintre invitaţi, un cântăreţ cunoscut la vremea aceea. M-a fascinat din prima clipă cu inteligenţa lui, cu nonşalanţa cu care vorbea şi cu felul său excentric de a fi. Îmi era greu să sper la el, date fiind circumstanţele ̶ era unul dintre cei mai râvniţi burlaci şi n-aveam nicio cunoştinţă comună. Soarta a făcut să ne întâlnim la unul dintre concertele lui, unde mi-a cerut numărul de telefon. După o săptămână, eram deja împreună şi totul a durat mai bine de 2 ani de zile, însă relaţia s-a destrămat pentru că devenise extrem de gelos şi de posesiv în perioada în care era în turnee, dorind să îmi controleze orice mişcare.
Am încercat să merg mai departe
Dezamăgită şi rănită de omul pe care ajunsesem să-l iubesc foarte mult, o perioadă m-am închis în mine şi mi-am jurat că nu o să mai iubesc vreodată pe cineva. Mi-am propus să fiu mai distantă şi la primul semn nelalocul lui, să plec, fără nicio urmă de regret. Dar viaţa nu e mereu aşa cum ne-o planificăm noi şi, după 8 luni de la despărţire, l-am întâlnit pe Marius, colegul meu de muncă - un băiat minunat, pe care simţeam că nu îl merit. Am ajuns să ţin foarte mult la el, dar am renunţat la relaţie pentru că nu îl puteam iubi aşa cum îşi dorea.
M-am împrietenit cu singurătatea
Pentru mine a urmat o perioadă în care am început să îmi pun o mulţime de întrebări din dorinţa de a descoperi motivul pentru care atrag persoane care îmi provoacă suferinţă sau persoane la care nu pot ţine. Răspunsurile nu au întârziat să apară, dar pentru asta am avut nevoie să petrec un timp doar eu cu mine însămi. Mi-am dat seama că în adâncul meu nu mă iubeam suficient de mult, şi ajungeam invariabil în preajma celor care îmi alimentau aceste răni, pentru că, în fond, erau răni de care nici măcar nu eram conştientă că le am.
Îmi doresc să iubesc, dar nu mai pot
După ce am conştientizat unde greşesc, mi-am schimbat radical modul de a privi lucrurile. Am început să realizez că nicio întâlnire nu e întâmplătoare şi că suferinţa ne întăreşte. Acum ştiu că trecutul nu are legătură cu viitorul şi că merit şi îmi doresc să fiu fericită. Vreau din tot sufletul să fiu cu cineva, să am o familie, copii, dar cu toate acestea, chiar dacă întâlnesc un om bun, nu mă pot îndrăgosti de el. Sper să pot depăşi acest blocaj care mă ţine pe loc şi nu mă lasă să mă deschid şi să iubesc, aşa cum ştiu că o pot face.
Andreea, 28 ani, Cluj-Napoca
