Radu Vâlcan: „Adela nu este soția mea, nu este mama copiilor mei…“
La doi ani după debutul pandemiei, Radu Vâlcan s-a reîntors pe „Insula iubirii“, iar noul sezon promite să fie mult mai incitant, cu mai multe ispite şi locaţii de vis.
„Wow, sezonul 6! La începutul fiecărui sezon am spus că acela este mai bun decât precedentul. Aşa zic şi acum! Sezonul 6 este cel mai bun şi vă veţi convinge de asta, urmărindu-ne începând din 2 mai, de la 20:30, la Antena 1‟, a spus Radu Vâlcan, care a oferit un interviu în exclusivitate revistei „Click! pentru femei‟ despre noul sezon „Insula Iubirii‟ și detalii condimentate despre viață și familie.
De când s-a anunţat reluarea filmărilor pentru cel mai exploziv reality-show, publicul a fost într-o aşteptare continuă. Şi Radu Vâlcan, gazda emisiunii, abia aştepta să se întoarcă în Asia, unde decorul în care se (re)scriu poveştile de iubire ale concurenţior este, poate, cea mai mare ispită. Doar că lui Radu vederea acelor locuri îi potenţează dorul de familie, Adela Popescu nefiind doar soţia şi mama celor trei băieţi ai lor, ci o „parte din mine, iar copiii noștri sunt o extensie a noastră, parte din noi“. Iată ce ne mai spune despre cel de-al şaselea sezon al show-ului „Insula iubirii“ şi cu ce vine la pachet finalul pandemiei şi perioada tulbure pe care o traversăm.
Cum a fost să te reîntorci în Asia după pandemie?
Ca înainte de pandemie, la fel de frumos. Asia are acel „ceva“ ce te face să îţi dorești să te reîntorci și să stai cât mai mult. Fie că vorbim despre mâncare, despre oameni, bunătatea lor, zâmbetul lor primitor. Evident că localnicii au problemele lor, mai mari sau mai mici, dar în nicio secundă nu îţi transmit asta. Și, până la urmă, despre asta este vorba, să ai parte în jur de o atmosferă bună, optimistă, indiferent de loc.
După cât timp ți s-a făcut dor de casă?
Asta cu dorul de casă este o altă discuție. Imediat după ce am intrat în aeroport, în Otopeni. Dacă la primul sezon nu conștientizam faptul că voi fi departe de Adela timp de o lună de zile, atunci nu aveam copii, şi înnebuneam de pe o zi pe alta de dor, acum știam exact despre ce este vorba. Treaba asta cu dorul este tare delicată. Recunosc că, și în timpul filmărilor, îmi fuge gândul către casă – dar ţine-o pentru tine, să nu audă producătorii. (râde)
Ce a rămas la fel și ce e diferit în sezonul al șaselea al reality-show-ului „Insula iubirii“?
„Insula iubirii“ este aceeași. Este aceeași miză, aceleași situații plăcute sau mai puţin plăcute pentru participanţii la test, este Thailanda, este curaj, curajul de-a fi acolo, de-a fi sinceri. Acum sunt locații diferite, ofertante, mult mai multe ispite. De fapt, nu le-aș spune ispite, sunt oameni dornici să cunoască oameni, să interacționeze, să se distreze, să învețe, la rândul lor. Sunt șanse diferite pentru concurenți de-a pleca în România mai siguri, mai asumați.
Spuneai și despre tine că ești diferit, „mai alb, mai slab, mai matur, mai înțelept“. Nu sună rău, dar din ton pare că ai avea un regret. Ai vreunul?
Absoult niciunul. Era doar o remarcă legată de anii care au trecut. Pe de o parte, mă bucur că emisiunea continuă, că are succes, că cei care ne-au privit așteaptă nerăbdători noul sezon. Pe de altă parte, nu pot să fiu impasibil la ceea ce se întâmplă în lume, evenimente care îşi pun, cumva, amprenta asupra stării fiecăruia dintre noi. Oamenii însă trebuie să se bucure, să aibă emoții. Asta încercăm și noi să transmitem, emoție. Bucurie!
Mai slab... cu cât și cum ai reușit?
Cu șapte – opt kilograme. Nu mi-am propus asta. Pur și simplu, nu aveam timp să alerg, să fac sport, pentru că în momentele libere am ales să mă relaxez. Dar am fost atent la mâncare. Sunt pofticios, dar nu știam ca și foarte disciplinat. (zâmbeşte)
Zilnic suntem înconjurați de tot felul de ispite, de tentații. Cu ce fel de ispită te-ai luptat ultima oară?
Cum spuneam, cu mâncarea de-acolo. Asia înseamnă și asta, este un punct turistic. (zâmbeşte)
Într-o relație atât de lungă ca a ta cu Adela, care este testul suprem? Timpul, răbdarea, copiii?
Nu aș putea spune că noi doi avem o relație. Este mai mult de-atat. Suntem noi, unul cu celălalt. Adela nu este soția mea, nu este mama copiilor mei. Este parte din mine. Copiii noștri sunt o extensie a noastră, parte din noi. Chiar te rog să îi întrebi pe ei, peste câțiva ani, care este testul suprem al părinților lor. (zâmbeşte)
Când ați reușit să fugiți de-acasă doar voi doi, ultima oară?
În urmă cu puţin timp, la ziua unui prieten, dar am fugit repede înapoi. (râde)
Având trei băieți, ce ți se pare cel mai solicitant, ca părinte? Dar cel mai minunat lucru la a avea trei băieți?
Sa găseşti momentul de-a petrece puţin timp în doi, în oraș, la o cină romantică, și să fugi repede înapoi. (râde)
Pentru părinții de oriunde, imaginile cu refugiații sosiți la graniță cu copii mici în brațe, în cărucioare ori de mână sunt greu de îndurat. Ce impact au avut asupra ta?
Furie, furie la adresa unor minți bolnave. Trăim într-o lume cinică, dar nu credeam că se va ajunge aici. Din fericire, încă există oameni care au grijă de oameni!
În a patra zi de invazie, erai deja în mijlocul acțiunii de strângere a ajutoarelor, alături de Asociația Caradja Cantacuzino. Cum ai ajuns la ei, ce ai reușit să faci concret?
Nu am făcut nimic special, am donat lucruri care ar putea să aline, să aducă puţină căldură. Asociația Caradja Cantacuzino este un „suflet“ mare prin care putem ajuta, cum putem, nu numai în acest caz îngrozitor.
Cum îți explicit valul de solidaritate a românilor, ca niciodată până acum?
Suntem un popor sensibil, un popor greu încercat de-a lungul timpului. Această răspundere comună are baze solide. Chiar dacă este o preocupare la nivel global, românii știu ce înseamnă, românii au trăit asta, sub diverse moduri.
După pandemie, război și criză, mai există planuri pe care ți le poți face, mai poți proiecta ceva pentru viitor?
Sigur că da. Resurse pentru zâmbet și pentru a îi face pe ceilalți să zâmbească. Asta este cea mai frumoasă călătorie!
FOTO: Mihai Stetcu/Antena 1, arhiva personală
