Cum era deci justiţia în Grecia antică şi ce se întâmpla cu un acuzat? Iar dacă închisoarea nu era destinaţia finală a unui condamnat, la ce alt tip de pedeapsă se putea aştepta?

Închisoarea ca formă de pedeapsă - încarcerarea propriu-zisă - era extrem de rară în Grecia, iar pentru atenieni nu se aplica deloc. Atenienii nu erau interesaţi să depună efort şi să cheltuie bani pentru a construi o clădire în care să-i ţină pe condamnaţi şi pentru a le asigura cele necesare traiului. Aveau alte forme de pedeapsă, care le dădeau mult mai puţine bătăi de cap.

În funcţie de gravitatea infracţiunii, pedepsele constau în amenzi, umilirea în public, pierderea temporară a libertăţilor civile şi politice (cum ar fi votul), pierderea totală a acestor libertăţi, confiscarea averii, exilul şi moartea. Supliciile erau pedepse care se aplicau exclusiv sclavilor: jugul, însemnarea cu fierul roşu şi tragerea pe roată. Trădătorii şi profanatorii locurilor sacre erau condamnaţi la moarte, ucişi cu pietre sau aruncaţi într‑o prăpastie

Cea mai gravă pedeaspă