Ce-ar spune dacă prietenii necuvântători ar putea vorbi. Pisica: „Dacă torc nu înseamnă că sunt bucuroasă‟
Camarazii noştri câinii, pisicile, peştii, papagalii ne transmit mesaje când sunt prin preajmă, dar nu întotdeauna ştim să le descifrăm. Iată ce ne-ar povesti prietenii necuvântători, dacă ar putea vorbi.
Câine: «Folosesc limbajul semnelor»
Câinii îţi vorbesc prin lătrat şi schelălăit, însă nu ar trebui să ignori nici comunicarea fizică la care recurg aceştia. Când bat cu lăbuţa într-un loc de pe canapea, s-ar putea să îţi indice că mingea lui s-a rostogolit sub ea. Patrupezii supranumiţi cei mai buni prieteni ai omului îşi adaptează perfect limbajul trupului pentru a oferi indicii despre cum se simt şi ceea ce au nevoie.
Câine: «S-ar putea să îmi transmiţi stresul tău»
Când vii acasă după o zi grea de la serviciu sau dacă ai stat toată ziua să lucrezi şi eşti tensionată, încearcă să te relaxezi şi să acorzi timp şi companionului tău. Cât tu ai acumulat stres, el a aşteptat, a simţit starea ta şi e posibil să o fi absorbit, de aceea se poate simţi şi el stresat. Nu e de mirare că, adesea, când eşti trist şi supărat, la fel este şi câinele tău.
Câine: «Frica mă pregăteşte de atac»
Se întâmplă ceva straniu în mintea unui câine, când observă un alt patruped, ieşit la plimbare cu stăpânul său. Vorbim despre situaţia când omul are impresia că tovarăşul lui se află în pericol şi, din instinct, îl trage de lesă, aproape ridicându-i labele de pe asfalt. Această reacţie este ameninţătoare pentru celălalt patruped, care începe să reacţioneze agresiv.
Pisica: «Îmi place să petrec timp cu tine»
Pisicile nu arată acest lucru întotdeauna, dar felinele chiar se simt bine în compania oamenilor. Mai mult decât atât, studiile arată că acestea sunt incredibil de sociabile. Cercetările experimentale au scos la iveală că pisicile din adăposturi preferă interacţiunea umană în detrimentul jucăriilor, al mâncării sau al ierbii – iarba mâţei sau Nepeta cataria („cataria‟ înseamnă „a unei pisici‟) le dă o stare de euforie felinelor.
Pisica: «Dacă torc nu înseamnă că sunt bucuroasă»
În caz că nu ştiai, pisicile torc mai ales când sunt rănite sau când nu se simt bine. Prin tors, ea ar vrea să-ţi spună că are nevoie de ajutor sau vrea să îi stai aproape, pentru a se simţi liniştită, în zona de confort. O altă teorie care stă la baza sunetului specific produs de „Tom‟ şi cei ca el se referă la acţiunea de vindecare de ordin fizic. Veterinarul Gary Weitzman a explicat că frecvenţa torsului la pisici este similară cu frecvenţa vibraţiilor asociate cu vindecarea oaselor şi a ţesuturilor.
Pisica: «Învăţ o dată pentru toată viaţa»
Odată ce deprind abilităţi esenţiale pentru supravieţuire, cum ar fi vânatul, pisicile nu le mai uită. Chiar dacă petrec ani buni într-un cămin unde au suficientă mâncare, atunci când nevoia impune, felinele îşi aduc aminte tehnicile de vânat şi îşi asigură hrana.
Peştele-arcaş: «Pot recunoaşte oamenii»
Peştele-arcaş sau Archerfish – mai este cunosccut şi ca peştele care scuipă – este special şi datorită faptului că poate ţinti insectele cu un jet de apă pe care îl elimină din gură direct spre pradă. Cercetătorii au studiat această specie de peşte şi au descoperit că abilităţile sale nu se rezumă doar la tehnica de vânat. Peştele-arcaş poate recunoaşte chipurile oamenilor.
Papagal: «Vă imit bine pentru c-am exersat pe alţi papagali»
În sălbăticie, papagalii convieţuiesc în grupuri mari, unite şi gălăgioase. Acestea se pun la curent continuu cu locurile unde se găsesc cele mai bune seminţe sau pur şi simplu alte zone unde există hrană. Astfel, ajung să îşi vorbească unii altora cu acelaşi limbaj şi tonalităţi similare. În captivitate, papagalii ajung să imite lătratul câinilor, alarmele maşinilor şi discursuri umane în scopul de a se apropia de stăpânii lor.
@shutterstock
