Salamandre multicolore
Seamănă cu şopârlele la prima vedere – însă sunt amfibieni, adică pot trăi şi în apă, şi pe uscat, la fel ca broaştele. Sunt timide şi inofensive şi arborează un surâs permanent. Pielea lor variat colorată e netedă şi umedă, spre deosebire de şopârlele care au pielea uscată şi acoperită cu solzi.
În lume există peste 340 de specii de salamandre. Vietăţi delicate, sunt dificile de observat – mai puţin primăvara, când e sezonul lor de împerechere. Se hrănesc cu insecte, viermi, limacşi, păianjeni. Îşi depistează prada prin văz şi prin miros. Au un simţ tactil foarte dezvoltat : picioarele dinainte şi maxilarul inferior percep imediat vibraţiile solului. În schimb, salamandrele sunt mute şi lipsite de urechi. Picioruşele lor şi coada se pot regenera cu uşurinţă dacă sunt smulse de prădători. Când începe sezonul cald, masculii se transformă dansatori subacvatici talentaţi, figurile graţioase fiind menite să cucerească inima domnişoarelor.
Salamandra de foc trăieşte 50 de ani
Cunoscută şi ca salamandra pătată, apare în tomurile ştiinţifice sub numele de Salamandra salamandra. Şi, dacă vrei să ştii, are şi o subspecie numită Salamandra salamandra salamandra. Da, ai citit bine! Micul amfibian e răspândit în mai toată Europa, inclusiv la noi, şi îşi face veac şi prin Asia Mică, Africa de Nord sau Israel. Numele îi vine de la coloraţia neagră cu pete galbene, adeseori punctată cu tonuri de roşu şi portocaliu. E o vietate longevivă, putând trăi peste 50 de ani! Îşi face de lucru mai mult pe sol, mai puţin când vine vremea ca femela să depună ouă: pentru asta, îşi găseşte un curs liniştit de apă. Dacă o vezi, nu încerca să o capturezi! E specie protejată. Dacă o atingi, nu-ţi duce mâna la ochi: de-o parte şi de alta a capului are nişte glande care secretă o substanţă toxică.
Salamandra neagră fuge de apă
Salamandra atra, pe numele ei ştiinţific, îşi duce traiul în masivele alpine din Franţa, Austria, Italia – dar şi în Balcani. Are obiceiuri similare Salamandrei de foc – doar că evită cursurile de apă. Preferă locurile umide şi umbroase, se refugiază sub pietre şi în scorburile copacilor. Insectele şi viermii sunt meniul ei preferat. Este şi ea specie protejată, păstrarea ei în captivitate fiind inerzisă.
Salamandra cu patru degete, mică şi timidă
Pe cât e de mică, pe atât e de timidă. Hemidactylium scutatum este o apariţie rară, de aceea nu se ştiu prea multe despre ea. Picioruşele ei din spate sunt dotate fiecare cu 4 degeţele minuscule, în loc de 5, ca la suratele ei. Culoarea pielii variază între portocaliu şi brun-roşcat, uneori punctat de negru. Nu are plămâni: respiră prin pielea şi prin mucoasa care îi căptuşeşte cavitatea bucală. A fost observată în Canada şi-n Statele Unite, prin pădurile umede. Se reproduce în mlaştini iar femela îşi ascunde ouăle printre rădăcinile plantelor.
Salamandra cu puncte bleu, vânător de noapte
Ambystoma laterale îşi duce traiul prin pădurile de pe continentul nord-american. E colorată în negru cu puncte albastre pe părţile laterale, pe coadă şi pe picioare. Ziua, evită să se expună razelor solare, preferând să se ascundă în scorburile umede. De acolo iese doar noaptea, ca să-şi caute hrana.
:
