Cândva, gesturile de afecţiune erau considerate dăunătoare pentru copii. Cum s-a schimbat, de-a lungul timpului, viaţa de părinte
Să creşti un copil nu este deloc simplu şi, câteodată, poate fi copleşitor. Însă, pe vremuri, acest lucru era şi mai dificil ca acum. Dacă astăzi, studiile şi experţii în parenting sunt le îndemâna tuturor, odinioară proaspeţii părinţi se bazau doar pe intuiţie, pe tradiţii şi pe sfaturile primite din partea celor din jur.
Să fii un părinte responsabil înseamnă ca din primele zile ale micuţului să ai grijă de el prin cele mai sănătoase modalităţi. Dacă astăzi, tinerii părinţi sunt ajutaţi de tehnologie şi de sfaturile specialiştilor, în timpurile străvechi, oamenii nu erau atât de bine puşi la punct cu privire la creşterea copiilor şi apeleau la diverse leacuri băbeşti, precum - băiţa micuţului în untură. Iată şi alte lucruri care arată cât de mult s-a schimbat „profesia‟ de părinte, de-a lungul timpului!
Spălatul copiilor cu untură sau ulei
În cartea, publicată la mijlocul secolului al XIX-lea, „Advice to a Mother on the Management of her Children‟, specialiştii recomandau spălatul nou-născutului cu untură, pentru a îndepărta substanţa alb-cenuşie, care acoperă pielea bebeluşului, numită Vernix caseosa. Autorii le sfătuiau pe mame să le frece uşor corpul bebeluşilor cu untură sau cu ulei rece, după ce bebeluşul a fost spălat cu săpun în apă caldă, aşa cum oamenii făceau odinioară. În zilele noastreă, această substanţă nu trebuie îndepărtată, deoarece s-a demonstrat că are rol protector hidratant.
Citeşte şi: De ce unele femei nasc numai băieţi sau numai fete? Chiar poate influenţa sexul viitorului copil?
O culoare periculoasă pe lângă bebeluşi
În Epoca Victoriană, era la modă vopseaua de o nuanţă frumoasă verde-smarald, despre care se spunea că linişteşte copiii şi îi ajută să adoarmă. Culoarea era predominantă pe diverse obiecte, cum ar fi: pe rochii, pe flori şi chiar pe cărucioarele bebeluşilor. Problema a fost că, s-a descoperit că acea nuanţă de verde era obţinută cu ajutorul a mai multor substanţe, printre care arsenicul, o substanţă foarte toxică pentru organism.
Alăptatul, o activitate neobişnuită
În timpul Renaşterii, era neobişnuit ca femeile aristocrate să îşi alăpteze bebeluşii, deoarece se considera că nu este la modă. În plus, ele erau îngrijorate că această activitate le va afecta silueta şi aspectul fizic, dar şi de faptul că nu vor mai avea o viaţă socială, deoarece oamenii vor râde de ele. Prin urmare, femeile bogate îşi angajau o asistentă medicală, care îndeplineau această sarcină.
Citeşte şi: Expresii nocive folosite de părinţi în educaţia copiilor. Pe lista neagră: „Bravo, te-ai descurcat de minune!‟
Timpul a trecut, iar când femeile de toate rangurile sociale au început să alăpteze, o altă superstiţie a fost lansată. La începutul secolului al XIX-lea, se credea că dacă o mamă alăptează în timp ce este supărată sau îngrijorată, ea i-ar putea provoca colici sau alte boli copilului.
Fără gesturi afective!
În cartea „Psychlogical Care Of Infant and Child‟, scrisă de John B. Watson, există un capitol intitulat „Pericolele dragostei materne‟, în care se discută despre faptul că o mamă nu trebuie să îşi îmbrăţişeze sau să îşi sărute copilul. Pe vremuri, se credea că dacă un bebeluş va primi prea multe gesturi afective, el va fi răsfăţat, lucru care îi va afecta pe viitor caracterul.
Sugarii erau hrăniţi cu alimente solide
În cartea „Infant Food and Feeding in Post-World War II America‟ se povesteşte despre cum, imediat în perioada de după Al Doilea Război Mondial, mamele începeau să îşi hrănească sugarii, de 6 săptămâni, cu alimente solide. Ele erau sfătuite să le administreze bebeluşilor cereale şi începând chiar de la 6, 7 luni, chiar şi băuturi, precum: ceai şi cafea, pentru a se putea obişnui cu mâncarea familiei.
Sursă foto: Shutterstock
