Eşti pregătită să devii soacră?

Îţi spun din capul locului: una e să fii soacră de ginere, alta este să fii soacră de noră. De obicei, relaţia soacră-noră este cea mai dificilă legătură posibilă, pe când ginerele se înţelege ceva mai bine cu mama soţiei. E greu, deci, să „îmbraci“ aceste straie, dar nu imposibil să te simţi bine în ele.

De regulă,ginerică întâmpină cele mai multe probleme cu tata socru. Dar cum bărbaţii setează mai uşor graniţe între ei şi sunt mult mai direcţi,aceste lucruri reduc mult din tensiuni. Femeile,însă,sunt mai abile şi recurg la fineţuri tăioase,iar lupta soacrei cu nora pentru dragostea bărbatului din viaţa lor este cu atât mai încinsă.

„Drag e puiul mamei...”

Soacra nu vede,de cele mai multe ori,nimic altceva decât că puiul ei – care nu mai e pui,ci ditamai bărbatul – îi este furat din cuib de către o femeie perfidă,care i-a înveninat copilului mintea şi sufletul. De cealaltă parte,nici nora nu va rămâne în afara acestei competiţii,ci se va prinde trup şi suflet într-un joc al geloziei,luptându-se cu mama lui prin toate metodele posibile.

Şi de-aici încep beţele în roate,unele mai finuţe,unele absolut brutale,majoritatea împinse inconştient,iar de aici până la dezastru mai este decât un pas.

Distanţa salvează relaţia

Ştiu că nu este o veste extraordinară pentru soacre,dar respectarea unei anumite distanţe faţă de relaţia fiului cu partenera lui este cea mai eficientă pentru funcţionarea căsătoriilor de lungă durată. Există un studiu realizat într-o ţară cel puţin la fel de latină ca a noastră şi înfrăţită genetic printr-o istorie veche de 2000 de ani,pe numele ei Italia,în care s-a demonstrat statistic că fiecare sută de metri fizică aşezată între soacră şi noră dă şanse mai mari,în timp,căsătoriei.

Respectul reciproc ajută

Una din regulile esenţiale în viaţă ar fi să nu judeci ce face celălalt. Dacă,în calitate de soacră,te superi pe ce face nora ta cu fiul tău,ar trebui să-ţi treacă repede. Până la urmă,fiul tău este matur şi-şi ia singur deciziile. În concluzie,când să te pregăteşti să fii soacră,e posibil să treci prin sindromul cuibului gol şi e bine să-ţi găseşti alte motivaţii existenţiale,altele decât cele legate exclusiv de băiatul tău,păstrând o relaţie bună cu el,pe cât posibil separat de cea cu nora,care trebuie să fie doar una de respect şi înţelegere.

„Războiul“ nervilor

Multe nurori se gândesc că,indiferent cât de moderne sunt soacrele lor,ele vor fi judecate prin prisma unor standarde tradiţionale,după cum gătesc,cum calcă,câtă ordine e în casă şi cum sunt crescuţi copiii. În acelaşi timp,soacrele interpretează orice decizie diferită de a lor ca pe o respingere din partea nurorii.

Poate că unele nurori se gândesc că,în tensiunile dintre ele şi bărbatul lor,mama soacră le va lua partea. De obicei,se înşală amarnic! Şi iată cum apar dezamăgiri uriaşe,care încarcă negativ relaţia dintre cele două femei.

Aceeaşi răutate se mai întâlneşte,după părerea specialiştilor,în jocurile răutăcioase ale „fetelor rele“ din anii de liceu. Fiecare femeie este vioara întâi în familia primară a fiecăreia şi,atât mama soacră,cât şi soţia,se simt ameninţate de cealaltă şi se luptă să-şi protejeze şi să-şi menţină statutul.

Iubire... cu măsură

Indiferent că soacra este dificilă,înţeleaptă,grijulie,nepăsătoare,rea,bună,atentă,neatentă,ea tot va genera gelozie în ochii norei. În aceeaşi măsură,căderea mamei din drepturile ei vizavi de fiu – de timp,de decizie,de control,de iubire,de atenţie – este de netolerat şi astfel soacra intră în relaţia cu nora cu toate tunurile trăgând. Cred că cele mai înţelepte măsuri sunt toleranţa şi petrecerea unui timp împreună,la grămadă,cu căţel şi purcel,cât mai redus. Eu cred în relaţia soţie-soţ,în relaţia mamă-fiu,păstrate individual,şi mult mai puţin în talmeş-balmeşul relaţiei mamă-fiu/soţ-soţie sau a uniunii soacră-noră.

Alexandru Cojocaru,psihoterapeut Mediclass,www.mediclass.ro

Dacă ai nevoie de o consultaţie sau de consiliere,scrie pe adresa

alexandru.cojocaru@mediclass.ro sau sună la 0724.539.589