Face crize de nervi? Cum acţionezi?
Din senin, puiul tău începe să plângă, să ţipe, să se trântească pe jos şi să dea din picioare. Crizele de furie, numite şi tantrum, apar adesea după vârsta de un an. Din fericire, reprezintă o etapă normală în dezvoltarea copiilor.
Greu de înţeles şi de gestionat, crizele de nervi ale copiilor pot fi prevenite sau pot avea o durată ceva mai scurtă dacă nu iei totul prea în serios. Unele jocuri îi ajută pe cei mici să-ţi controleze emoţiile.
Totul se învaţă prin joc
Cu cât îi vei cunoaşte mai bine firea, cu atât vei ştii ce reacţie să ai în momentele de criză. Relaţia mamă-copil este crucială. Dacă micuţul tău are încredere în tine şi dacă ştie că acţionezi blând, dar şi ferm, în orice situaţie, se va potoli mai repede şi îţi va rări manifestările nepotritive. Relaţia bună dintre voi se clădeşti zi de zi, ceas de ceas. Jucaţi-vă, ieşiţi la plimbare, vorbiţi despre câte-n lună şi-n stele. În felul acesta, copilul va învăţa să-ţi spună direct ce-l supără, fără a mai face scene în public. Tot prin joc, îl poţi învăţa să-şi ţină emoţiile în frâu.
Deprinde-l să asculte
Copiii îţi doresc să se face auziţi şi ascultaţi, dar uită să asculte cu atenţie la rândul lor. Exemplul tău este important. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu odorul tău şi arată-i că este important pentru tine ce vrea să-ţi arate sau să-ţi comunice. Încurajează-l să povestească: cum a fost la grădiniţă, ce a simţit când a văzut cutare sau cutare desen animat, ce părere are despre ultima poveste pe care i-ai citit-o...
Ce se strică, greu se repară
Copilul mic tinde să reacţioneze violent când a acumulat diverse nemulţumiri sau când e bolnav. Neputând să spună ce l-a înfuriat, îşi aruncă jucăriile în toate părţile. Îl faci să înţeleagă mai bine care sunt efectele comportamentului său tot printr-un joc: repararea jucăriilor stricate în timpul crizei. Oferă-i bandă adezivă sau lipici, meşteriţi împreună. Dacă nu va reuşi, explică-i faptul că acelaşi impact îl au loviturile sau cuvintele urâte asupra oamenilor. Îi răneşte, iar răul făcut e greu de reparat.
Nu-l brusca
Când se petrec în public, crizele de furie ale copilului te pot face să reacţionezi exagerat, să ridici tonul sau să-l bruschezi. Eşti prins într-un ciclu de tipul părinte furios – copil mâniat – părinte şi mai înverşunat. Încearcă să ieşi din acest cerc vicios şi să-l înţelegi cât mai bine pe cel mic. Propune-ţi să rămâi cât mai calmă. Când puiul tău face o criză în public, opreşte-l pe loc şi încearcă să-l potoleşti. Dacă vorbele tale nu au efect, du-ţi prichindelul într-un loc mai retras şi dă-i timp să se calmeze singur, vorbindu-i cu calm. Încearcă să-i distragi atenţia, aducând vorba despre lucruri care-i fac plăcere – o vizită la acvariu, o tură pe bicicletă - şi pe care le-aţi putea face împreună dacă s-ar calma.
Când se înfurie, spune-i că ştii ce simte, că-i dai voie să-şi exprime supărarea, dar fără să arunce sau să lovească – şi cere-i să-ţi spună cu exactitate ce l-a supărat, ca să găsiţi soluţii împreună.
