Părinte sau prieten? Cum te comporţi cu adolescentul tău

Fiecare adolescent are nevoile lui. Sunt tineri care, chiar şi spre vârsta majoratului, simt încă nevoia să-i aibe pe părinţi alături, să fie încurajaţi, alintaţi chiar– în timp ce alţii nu mai suportă să fie trataţi ca nişte copii.

Diferenţele dintre generaţii

Ştergerea diferenţelor dintre generaţii este la ordinea zilei în societatea modernă – dar este asta eficient pentru educaţia copilului? Căci,în calitate de părinte,trebuie să poţi fii capabil să protejezi şi să interzici,dacă e nevoie. Or,un prieten nu face asta. Treptat,pe măsură ce creşte,adolescentul îşi va stabili singur limitele,fără să mai fie nevoie să i se spună. La vârsta majoratului,va putea lua singur deciziile şi îşi va asuma greşelile. Dar până atunci,adulţii care joacă rolul celui mai bun prieten îşi anulează singuri funcţia parentală şi nici nu uşurează procesul de desprindere a tânărului de mediul familial.

Tu reprezinţi autoritatea

Prin urmare,adoptă atitudinea care îi permite adolescentului să rămână adolescent. Iar tu,trebuie să cauţi echilibrul subtil dintre „părinte“ şi „tovarăş“ – fără a uita însă că tu reprezinţi autoritateaşi impui limitele,atâta timp cât copilul tău e minor.

Ce atitudine să iei

Nu există o listă cu atitudini de adoptat sau de evitat – îţi dai seama de asta cel mai bine atunci când ai mai mulţi copii ajunşi la vârsta adolescenţei. Fiecare copil e diferit,trebuie să te adaptezi personalităţii fiecăruia.