"Suntem o familie retrasă! E rau?"

Să ai o familie retrasă este ceva normal, ar spune unii. „Măcar în timpul liber să ne găsim liniştea între cei dragi, să evadăm din agitaţia cotidiană! Este ceva rău în asta?” Poate că nu, poate că da. Să vedem...

Cele mai multe dintre noi abia aşteaptă să-şi petreacă împreună cu familia fiecare clipă liberă. Fără musafiri cărora să le faci toate poftele,fără rude cicălitoare şi enervante...

Ce plăcere poate fi mai mare decât să-i vezi pe ai tăi,cu preocupările şi micile lor distracţii,profitând de atmosfera intimă a casei? Şi totuşi,lipsa prietenilor şi absenţa rudelor nu ne sărăcesc viaţa? Ce ar spune despre asta o familie retrasă în propria intimitate?

"Nu avem timp pentru alţii..."

Este adevărat că în momentele „de familie” verifici copiii la teme,mai discuţi cu soţul una-alta şi,rar,apuci să te uiţi o oră la televizor. „Prietenii sunt pentru altădată”,spui chiar cu o umbră de regret. „Pentru când vom fi mai liberi,când vor creşte copiii...”Ce-i rãu în asta?

Ideea că prietenii sunt pentru mai târziu ar trebui revizuită. Într-o familie retrasă apar des plictiseala,rutina,lipsa de comunicare.

Atât copiii,cât şi adulţii îşi doresc propriul anturaj,în care să se afirme,să ia contact cu alţii,dar îşi pun tot felul de bariere.

Copiii crescuţi într-o casă „închisă” au dificultăţi de socializare,sunt singuratici,interiorizaţi. Peste ani,vor fi nişte adulţi greu adaptabili.

"Ne distrăm în familie"

Toţi ne aducem aminte cât de minunate erau serile în care râdeam la glumele părinţilor sau ale fraţilor,când mergeam în weekend cu toţii la pădure sau când tata ne lua la plimbare în parc... „Ce ne trebuie prieteni?”,ar spune unii. „Ne avem pe noi. Nu ne plictisim niciodată!”

Compară viaţa unei familii retrase cu următoarele variante:o vizită acasă la un coleg de serviciu,un weekend la munte împreună cu câţiva prie-teni pasionaţi de excursii,un concediu cu un grup de amici veseli şi sportivi.

La toate acestea pot participa şi cei mici,care vor învăţa lucruri noi,vor comunica,vor lega noi prietenii.

"Nu avem gusturi comune"

În familie,toţi ajung să se bucure de aceleaşi lucruri,de aceleaşi distracţii,de acelaşi mod de a vedea lumea.

Discuţiile cu prietenii,colegii sau cu rudele le pot părea enervante,obositoare,inutile. Nu pentru că ar fi aşa,ci pentru că,trăind în cerc închis,devin inflexibili,ferm convinşi că numai ei au dreptate.

Refuzând să ne deschidem faţă de prieteni,să dialogăm,să ne confruntăm părerile,ne rupem de pulsul real al vieţii.

Sub clopotul de sticlă al familiei,adulţii câştigă un spaţiu de linişte,dar pot pierde contactul cu lucruri noi,cu oameni care să le deschidă orizontul. Copiii pierd din start,pentru că cei mai mulţi vor fi întocmai ca părinţii.

"Ce să vadă musafirii la noi?"

O familie sfâşiată de certuri se izolează de prieteni şi chiar de rude. Membrii ei se despart de cei care nu le dau dreptate sau devin martori ai dramelor lor personale.

Conflictele sunt ascunse de ochii „străinilor”,nimeni nu-i poate ajuta pe aceia care sunt abuzaţi,terorizaţi sau,pur şi simplu,dispreţuiţi de propria familie.

De multe ori,prietenii ori rudele apropiate pot fi mediatori,sfătuitori,oameni de bine care ajută,destind atmosfera,oferă soluţii şi afecţiune.