Râpa Roşie, Marele Canion al României; bizarele dantelării din piatră sunt în continuă schimbare
La doi paşi de Sebeş, în judeţul Alba, adică la vreo trei kilometri de oraş, îţi fură privirea nişte stânci roşii, golaşe ce arată ca o puzderie de mici castele. Oamenii locului le-au dat tot felul de porecle: „dealul straniu“, „orga de pământ“ sau „piramide coafate“. Este vorba, desigur, de Râpa Roşie, o rezervaţie unică în România.
În partea sud-vestică a Podişului Secaşelor, Râpa Roşie se întinde pe o lungime de 800 m şi are înălţimi ce variază între 50 şi 125 de metri. Întreaga sa suprafaţă este de 10 hectare. Peretele vertical imens, ca o orgă uriaşă sau un monument antic căzut în ruine, Râpa Roşie este vizibilă de la mare distanţă, însă nicio priveşişte nu este atât de copleşitoare ca cea de la poalele stâncilor.
Sculptura naturii
Acum vreo 60 de milioane de ani, apele au săpat adânc în piatra, în argila şi în pământul platoului, care s-a surpat. Din cauza pantei mari, a lipsei vegetaţiei şi a şiroaielor de apă, prăbuşirile şi alunecările au creat un relief aparte, cu turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi şi piramide de pământ. Culorile lor rozalii vin de la argila roşie, ascunsă în pântecul acestor dealuri. De fiecare dată când plouă, printre cutele care brăzdează Râpa, curg pârâiaşe roşii ca sângele, care urlă şi şuieră în rostogolul lor, de-ţi fac pielea găină.
Aceste formaţiuni stranii au fost adesea comparate cu Marele Canion din SUA, de unde şi numele Râpei Roşii de „micul canion al României“. Numai că, „sculpturile“ noastre nu sunt la fel de mari, dar sunt în permanentă schimbare. La baza versantului, torenţii au clădit conuri de dejecţie, care îşi modifică aspectul şi dimensiunile în urma ploilor mai abundente. De aici vine şi porecla de „piramide coafate“, căci natura schimbă constant înfăţişarea Râpei.
Balaurul Bondoc
Deasupra coloanelor, dealul se continuă cu pajişti înverzite, când le dă voie anotimpurile, presărate cu arbori şi flori. Iar, la poalele sale, în terenul mlăştinos al albiei Secaşului, a fost descoperit scheletul fosilozat al unui dinozaur carnivor, un „Velociraptor“. Pentru că semăna cu un curcan, acesta a fost supradenumit „Balaurul bondoc“. Potrivit oamenilor de ştiinţă, care au descoperit fosila în 2009, dinozaurul a trăit acum 68-74 milioane de ani. Tot la marginea Sebeşului a fost descoperit un alt dinozar, lung de 10 metri. A fost botezat „Maghiarosaurus dacus”.
Gaura Hoţilor
Printre văile uscate, de la baza Râpei, se deschide o „gură“ care, după cercetări, a fost dclarată una dintre cele mai mari peşteri din lume formate în pământ. Se întinde pe 25 de metri. Oamenii i-au zis „Gaura Hoţilor“ căci în grota săpată în roca nisipoasă a Râpei au găsit nume scrijelite încă din secolul al XIX-lea, care ascund tot soiul de legende cu hoţi, haiduci şi aventurieri.
Una dintre ele este povestea lui Lică-Pisică, zis „a lu’ Brânză“. Se zice că singurul lui talent era să se strecoare în spaţii înguste, ca o pisică. Într-o dimineaţă, când o bancă din Sebeş a fost spartă, poliţia a zis că hoţul a intrat pe o fereastră foarte mică. Lică-Pisică a devenit, imediat, suspect, iar mai apoi şi întemniţat, deşi nu s-au găsit niciodată bani la el. Între timp, iubita lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie, iar oamenii au presupus că banii erau ascunşi în Gaura Hoţilor. Degeaba a căutat Poliţia, căci nici acolo nu i-au găsit. După eliberare, Lică a plecat cu iubita în America, de unde, la scurt timp, au început să trimită familiei sume mari de bani. Deşi nu s-a dovedit nimic, oamenii mai cred şi acum că Lică-Pisică a ascuns banii furaţi în Gaura Hoţilor.
Drumul spre canion
Fie vară, fie iarnă, Râpa Roşie este cel mai vizitat loc din zona Sebeşului. Iar, urcuşul din anotimpul cald, când ierburile aspre şi înalte până la genunchi zgârie piciorul, este la fel de intens ca cel din lunile reci, când este nevoie de bocanci zdraveni pentru noroi şi zăpadă. Dar merită! Pentru a ajunge la priveliştile de neasemuit, trebuie să ajungeţi în satul Daia Română, pornind din Sebeş. De aici, mergeţi pe lângă râu, pe un drum forestier, până la baza rezervaţiei. Din acest loc începe urcuşul, care este destul de dificil. Râpa Roşie arată, însă, la fel de spectaculos şi privită de jos, de la bază.
