Odoarele Bisericii Sfântul Gheorghe Nou

Aflată la kilometrul 0, în inima Capitalei, Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ctitorită de Constantin Brâncoveanu, este vizitată zilnic de o mulţime de credincioşi. Lăcaşul adăposteşte odoare preţioase, icoane şi moaşte făcătoare de minuni.

În secolul al XV-lea, în anul 1705, voievodul martir Constantin Brâncoveanu construieşte Biserica Sfântul Gheorghe Nou, pe temelia unui vechi biserici din lemn. Lăcaşul ridicat poartă patru hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie), Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), Sfinţii Martiri Brâncoveni şi sfetnicul Ianache (16 august) şi Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie). Pe lângă moaştele şi icoanele din interiorul său, în curtea bisericii se găseşte şi statuia lui Constantin Brâncoveanu, realizată de sculptorul Oscar Han, în 1938. De-a lungul timpului, aici s-au rugat personalităţi ale neamului românesc - Mihai Eminescu, de exemplu.

Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae

Mulţi oameni găsesc alinare închinându-se la moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ocrotitor al familiei, al copiilor şi a celor aflaţi în necaz. Mâna sa dreaptă, acoperită în argint şi împodobită cu diamante, i-a fost oferită lui Mihai Viteazul de către arhiepiscopul de Bari prin intermediul unui negustor bogat, gestul simbolizând un cadou de preţuire pentru lupta domnitorului împotriva păgânismului. Mihai Viteazul a dăruit-o, la rândul său, bisericii Sfântul Gheorghe nou, în anul 1599. În anul 1993 a existat o încercare de furt a raclei cu moaştele sfinte, însă cei trei hoţi au fost prinşi.

Icoanele Sfintei Cuvioase Parascheva

icoana facatoare minuni sf parascheva jpg jpeg

Pictată în perioada secolelor XVIII-XIX, provine de la Biserica-martir Sfânta Vineri, care a fost demolată în perioada comunistă. Icoana făcătoare de minuni a fost restaurată în 2008. În interiorul lăcaşului se mai găseşte şi o a doua icoană a Sfintei Cuvioase Paracheva, datând din secolul al XVIII-lea.

Icoana preţioasă a Maicii Domnului

Poziţionată în partea stângă a bisericii, în apropierea raclei cu moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, icoana datează din secolul al XVIII-lea. A fost restaurată recent şi repusă acolo unde îi e locul, ca Axioniţă, în faţa Sfântului Altar. Are o valoare duhovnicească aparte, deoarece nicio rugăciune adresată Maicii Domnului nu rămâne neascultată. Credincioşii i se închină mulţumind pentru ocrotire, dar şi cerând izbăvire de păcate şi de boli. O rugăciune scurtă, dar plină de încărcătură, care poate fi rostită în momente de cumpănă este: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne ajută!“. Sfântul Apostol Pavel spunea: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; iar mai mare decât toate acestea este dragostea“. În acest fel trebuie făcute şi rugile către Maica Domnului, cu credinţă că le va asculta pe fiecare în parte şi le va împlini pe cele care sunt spre folosul nostru.

Epitaful Mariei Brâncoveanu

Acesta este lucrat în fir de aur de doamna Maria Brâncoveanu, soţia domnitorului Tării Româneşti Constantin Brâncoveanu, în perioada în care era în exil. Epitaful poartă şi acum lacrimile acesteia, vărsate în urma tragicei şi nedreptei execuţii a soţului său, a celor patru copii şi a ginerelui, în nefasta zi de 15 august 1714, la Constantinopol.