Ce faci când ai un copil timid?

Cum să-l convingi că o poezie spusă la serbare, în faţa atâtor perechi de ochi, nu este o nenorocire? Sau că a cere la un magazin marfa dorită nu atrage fulgere şi tunete din partea vânzătoarei?

Ai da orice ca într-o bună zi să te trezeşti cu un copil vorbăreţ şi sociabil care nu are dificultăţi de interacţionare cu ceilalţi copii. E doar o problemă de perspectivă. Timiditatea nu este un defect,ci doar o stânjeneală apărută în situaţii sociale peste care se poate trece. Iată câteva exemple în care atitudinea pozitivă a transformat un copil rezervat într-unul activ social.

ABC-ul socializării

Lasă-ţi copilul să spună ce şi-ar dori! Aşa va învăţa să-şi spună opiniile. De asemenea,încurajează-l să găsească rezolvări şi să fie creativ!

Scenariul pozitiv:

Maria nu a cunoscut foarte multe persoane dinafara familiei şi,cum copiii învaţă prin imitare,nu a avut de unde să deprindă socializarea. Mama ei a avut ideea de a organiza o petrecere la care să invite nu mai mult de patru copii ai prietenilor ei de familie. Astfel,i-a dat ocazia să interacţioneze şi cu alţi copii. Mai înainte au discutat despre cum va fi şi i-a cerut părerea despre ce dulciuri şi jocuri i-ar plăcea. A lăsat-o să se implice activ în organizarea evenimentului şi să aleagă cele mai potrivite cadouri pentru invitaţi.

Hobby-urile care apropie

Pasiunile fac orice copil să se simtă special şi-l vor ajuta să intre în vorbă cu alţii de vârsta lui. La început poate nu-ţi va plăcea hobby-ul pe care îl alege,dar trebuie să-i dai timp să se răzgândească,să încerce până găseşte ceea ce i se potriveşte.

Irina a descoperit că îi place gimnastica. Chiar dacă mama ei nu era de acord,pentru că era de părere că gimnastica îi face spatele prea lat,a decis să o ducă la un club sportive. Fetiţa nu accepta ideea de a fi lăsată singură,înconjurată fiind de alţi copii. Aşa că la început i-a promis să stea cu ea în timpul antrenamentului,apoi i-am spus că va rămâne tot mai puţin timp. La început a fost speriată când a rămas singură,dar s-a obişnuit treptat cu ideea,iar sportul a ajutat-o să-şi facă şi câţiva prieteni noi.

Psihologie inversă

Nu-ţi eticheta niciodată copilul drept un timid,decât dacă adaugi şi un fapt pozitiv! Compararea în sens peiorativ cu alţi copii îl va face să se închidă în sine şi să-şi piardă încredere.

Scenariul pozitiv:

Într-o întâlnire cu părinţii,profesoara lui Andrei l-a anunţat îngrijorată pe tatăl lui că are un băiat timid. Băieţelul era de faţă,iar tatăl a replicat:“Nu e timid,e foarte concentrat asupra a ceea ce face!”. Profesoara şi-a menţinut părerea:“Este şi foarte tăcut.”,dar tatăl a explicat că ştie să asculte foarte bine şi este foarte atent. Orice ar fi spus profesoara,tatăl reuşea să-l pună pe fiu într-o ipostază pozitivă,până când şi ea a ajuns la concluzia că Andrei lui este elevul pe care şi l-ar dori orice professor.

Teama de a nu greşi

Nu-ţi forţa copilului să facă ceva pentru care nu este pregătit şi nu-i pretinde să reuşească de prima dată. Greşind va crede că te-a dezamăgit şi va renunţa să încerce din nou. Ai grijă nici să nu-l protejezi excesiv şi să-l ţii departe de ceilalţi. Lasă-l să-şi confrunte temerile.

Tatăl lui Mihai se străduia de mult timp să-l înveţe să meargă cu bicicleta. Mergeau în parc,pe aleea principală,cu o bicicletă cam înaltă pentru micuţ şi încercau la nesfârşit. Copilul pur şi simplu nu se putea aduna,i se părea că la fiecare căzătură trecătorii râd de el. Până la urmă a refuzat să mai încerce. Într-o zi a primit o bicicletă pe măsura lui şi a acceptat să iasă în curtea şcolii cu câţiva vecini de bloc. Acolo,alături de ceilalţi,nefiind presat de autoritatea tatălui,a învăţat căzând de nenumărate ori regulile mersului pe bicicletă în doar două ore.

Avantajele de a avea un copil timid:

-nu pune probleme la şcoală,fiind foarte ascultător şi concentrându-se pe învăţat

-este foarte prevăzător când îşi alege un prieten,deci nu va avea problem sociale dar odată închegată,acea prietenie este pe viaţă

-este un copil ideal,nefiind agresiv,care se găndeşte de două ori înainte de a întreprinde ceva

Click! de la femei... ca tine

Unul din cei trei nepoţi ai mei era foarte timid înainte de a începe grădiniţa. I-a luat aproape un an până să se simtă bine în relaţia cu ceilalţi copii. Fata mea îşi făcea griji foarte mari şi credea că este ceva în neregulă cu el. Acum are nouă ani şi nu mai e deloc timid,deşi a rămas prudent cu necunoscuţii. Copiii au nevoie de timp să se obişnuiască mai bine cu lumea din jurul lor.

Mirabela Cojocariu,Constanţa