Ajută-ţi micuţul să-şi învingă fricile
Întunericul, zgomotele, persoanele necunoscute, iată doar câteva motive de teamă pentru cei mici. Dar fricile lor sunt cât se poate de normale şi pot fi învinse.
Pare că nimic nu-l poate cuminţi pe un pici năzdrăvan! Şi totuşi ceva îl face să se liniştească într-o clipă:întunericul. Pentru cei abia trecuţi de pragul unui anişor,obiectele banale,cum ar fi ochelarii sau pălăriile,pot fi înfricoşătoare.
În jurul acestei vârste,vine teama provocată de plecarea mamei,de zgomotul aspiratorului sau al robotului de bucătărie. Un an mai târziu,se înteţeşte frica de zgomote puternice,cum sunt tunetele şi lătratul câinelui. Ce este de făcut?Poţi să-l ajuţi să depăşească frica!
-Explică-i ce se întâmplă. În funcţie de vârstă,micuţul poate primi informaţii la nivelul lui de înţelegere,care să-i alunge frica. Dacă se teme să doarmă singur,îl poţi ajuta să adoarmă cu o lumină de veghe şi cu o muzică liniştitoare. Iar dacă îi este frică de persoanele străine,acomodarea cu ele trebuie făcută treptat,de la distanţă.
-Exclude sursele imaginare. Ameninţările cu Bau-Bau sau cu orice alt personaj asemănător nu ar trebui să existe. Dacă se teme de ele,ajută-l cu poveşti liniştitoare,de tipul „Zmeul a dispărut,nimeni nu l-a mai văzut niciodată”.
-Fii lângă el când i-e frică! Pentru un copilaş care se teme de întuneric,nimic nu este mai liniştitor decât braţele mamei. Aşa că stai cu el câteva minute şi spune-i o poveste frumoasă,până adoarme. Când îi este frică de un câine,ia-ţi copilul în braţe,mângâie tu câinele şi arată-i că nimic rău nu se poate întâmpla.
-Anticipează situaţiile provocatoare de frică. O ploaie de vară este însoţită de fulgere şi de tunete. Aşa că ar fi indicat să-ţi iei în braţe copilaşul şi să-i povesteşti cât de benefică este ploaia,de ce apar fulgerele şi de ce sunt urmate de tunete.
-Fereşte-ţi copilul de scene violente! Pentru cei mici,violenţa poate declanşa frici greu de vindecat. Aşa că ţine-l departe de asemenea scene,chiar dacă ele sunt în filme sau în desene
animate.
Bine de ştiut
Dacă vrei ca micuţul tău să facă faţă micilor frici ale copilăriei,cel mai important lucru este să nu-l ironizezi când se teme de un pericol real sau imaginar.
Spre deosebire de vârstele mai mici,la 4-5 ani,copilul începe să înţeleagă care este sursa anxietăţii lui-păianjenul,câinele,furtuna – şi are informaţii clare despre ea. Alături de tine,îşi va întări convingerea că îi poate face faţă sau că o poate ocoli.
