Aceste perturbaţii atmosferice violente durează, de obicei, câteva minute, timp în care călătoresc pe distanţe de câţiva kilometri - deşi au existat şi excepţii, cu tornade care au străbătut peste 150 km. Şi în România există tornade, care în ultimii ani au devenit din ce în ce mai multe şi mai devastatoare, cauza fiind fenomenul de încălzire globală.

Ce sunt tornadele?

Termenul de tornadă vine din spaniolul „tronada“ (furtună cu tunete) -  cuvinte ce provin, la rândul lor, din latinescul „tonare“, care înseamnă „a tuna“. Mai sunt cunoscute şi sub numele de cicloane sau, în America de Nord, de „twister“. Meteorologii numesc tornadele din emisfera nordică anticiclonice, căci se învârt invers acelor de ceasornic, iar cele din emisfera sudică ciclonice, deoarece vânturile se mişca în sensul acelor de ceas. Fenomenul este un vortex distructiv, cauzat de vânturi violente, care se mişcă circular, pe verticală. Au aspectul unei pâlnii, care atinge pământul la un capăt şi care formează un nor de furtună la celălalt. Cele mai multe tornade ating viteze de până la 180 de km/h şi măsoară 80 de metri în lăţime. Cele extreme, însă, ajung la 500 km/h şi au un diametru de 3 km. La capătul dinspre sol formează un nor de praf şi de rămăşiţe, iar pâlnia sau tubul tornadei înghite tot ce îi iese în cale, de la animale şi maşini la arbori şi chiar la case.

Curenţii de la baza cicloanelor

Tornadele se formează în timpul furtunilor, dar nu orice furtună produce tornade. Atunci când curenţii de aer rece se ciocnesc cu cei calzi, se creează o spirală de aer cu presiune atmosferică scăzută, care, de obicei, are tendinţa de a se ridica. În drumul său spre cer, acest curent atrage aerul cald de la suprafaţa pământului, făcându-l să se rotească din ce în ce mai repede. Intensitatea tornadelor e clasificată conform scalei Fujita, numită şi Scala-F, care are şase nivele, de la F0, cu vânturi sub 116 km/h, la F5, cu viteze între 416 – 510 km/h. Dacă un twister având forţa F1, cu viteze între 115 si 180 km/h, reuşeşte să smulgă ţigla de pe acoperişuri, un ciclon de tip F4, care atinge între 331 şi 415 km/h, ridică în aer vagoane de tren şi camioane de mare tonaj.

Cele mai devastatoare vortexuri din lume

„Tri-State” ramâne cea mai distrugătoare tornadă de pe mapamond. A avut loc pe  18 martie 1925 şi a fost poreclită astfel deoarece a trecut prin trei state din America de Nord -  Missouri, Illinois şi Indiana. Măsurând o intensitate F5 pe Scara Fujita, ciclonul a distrus tot ce i-a ieşit în cale pe o distanţă de 352 km, deplasându-se cu 100-115 km/h. A ucis 695 de oameni, a rănit 2.072 de adulţi şi copii, a pus la pământ 15.000 de case şi 9 şcoli. Valoarea pagubelor a trecut de 1,4 miliarde de dolari. Următoarea ca număr de victime a fost tornada Natchez, în mai 1840, când 317 oameni şi-au pierdut viaţa şi 109 au fost răniţi. Natchez a avut loc în Louisiana şi Mississippi, unde, la vremea aceea, erau foarte mulţi sclavi. Oficialităţile de azi cred că numărul celor răpuşi de tornadă a fost mult mai ridicat, căci statisticile oficiale de atunci nu au inclus şi sclavii. A venit apoi tornada St. Louis, in mai 1896, care a devastat localitaţi întregi din Missouri and Illinois, atingând 418 km/h. A lăsat în urma ei 255 de morţi şi 1.000 de răniţi.

Recorduri în România

Deşi majoritatea tornadelor au loc în Statele Unite, ele sunt destul de frecvente şi în Orientul Îndepărtat, în India, Australia şi chiar şi în Europa, inclusiv România. Documentele vremii consemnează că Bucureştiul a fost lovit de o tornadă pe 9 iunie 1886. Cel mai devastator vârtej a avut loc la Făcăieni, judeţul Ialomiţa, pe 12 august 2002. Ciclonul a lăsat 1.000 de oameni fără locuinţe, trei persoane pierzându-şi viaţa sub dărâmături. A venit apoi 2005, anul tornadelor, cu nu mai puţin de 9 astfel de fenomene. Cercetătorii mediului înconjurător spun că, din cauza încălzirii globale, cicloanele se vor produce din ce în ce mai des în România.

Ştiai că...

.... o tornadă din Iowa, în 1962, a luat pe sus o vacă? După câteva minute, aceasta a aterizat, teafără, la câţiva kilometri distanţă, în ţarcul unui taur. Rezultatul a fost... un viţel! Cinci ani mai târziu, aceeaşi vacă a fost ridicată de un alt vârtej, zburând peste un autorcar cu turişti şi ajungând, nevătămată, pe partea cealaltă a drumului.