Obiceiuri de păstrat în ziua Sfintei Vineri
An de an, ziua de 14 octombrie este închinată pomenirii Sfintei Parascheva, numită şi Sfânta Vineri, cea care a intrat în tradiţia ortodoxă ca mare vindecătoare şi ocrotitoare a ortodoxiei.
În cele mai multe povestiri legate de Sfânta Vineri, aceasta este o divinitate duală din mitologia românească, adaptare a zeiţei Venus, legată de ziua a cincea din săptămână.
Numele Parascheva provine din limba greacă, în care „paraschevi‟ înseamnă „vineri‟. Sfânta Vineri din istorisirile vechi româneşti are aspectul unei văduve în vârstă, haină, care le pedepseşte pe femeile care lasă diverse treburi din gospodărie pentru ziua ei, vinerea.
În basmele culte, cum este scris de Ioan Slavici în anul 1872, „Zâna Zorilor‟, Sfânta Vineri are o faţetă benefică şi îl susţine pe eroul Petru Făt-Frumos. Ca divinitate fastă, ea este îmbrăcată în alb, o protectoare a femeilor, călătorilor, animalelor sălbatice şi păsărilor.
Cum celebrarea multor divinităţi a fost înlocuită cu cea a unor sfinţi care s-au jertfit pentru credinţa lor în Dumnezeu, prin canonizarea Sfintei Parascheva se poate spune că a fost oferită o altă întruchipare a Sfântei Vineri şi a zeiţei Venus, una vindecătoare prin credinţă.
A făcut minuni după ce a trecut la Domnul
Născută într-o familie cu stare, Sfânta Parascheva şi fratele ei au fost crescuţi totuşi cu frică de Dumnezeu în satul Epivata, pe malul Mării Marmara. După moartea părinţilor, cei doi şi-au împărţit averea săracilor şi s-au retras la mănăstire. Fratele a primit numele Eftimie şi a ajuns episcop într-o localitate numită Madite, unde şi-a păstorit bine neamul până la sfârşitul vieţii.
Parascheva avea doar 25 de ani când un înger i-a spus în vis să se întoarcă în satul natal, pentru ca acolo să treacă la Dumnezeu. Într-adevăr, după doi ani, în anul 1050, s-a stins din viaţă. Mai târziu, moaştele i-au fost găsite întregi în mormânt, în urma unei minuni.
În apropierea ei a fost îngropat un om păcătos, iar sfânta s-a arătat în visele unor călugări şi le-a cerut ca acela să fie mutat de lângă ea. Rugămintea n-a avut răspuns, de aceea s-a ivit iar în visul unuia şi l-a strigat atât de tare, încât l-a îngrozit. Când a fost dezgropat, trupul sfintei răspândea mireasmă de tămâie.
A devenit protectoarea Moldovei
Moaştele sfintei au avut un parcurs foarte lung până să ajungă la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli din locul natal, Epivata, unde au rămas 175 de ani.
În anul 1223, au fost mutate la Târnovo pentru 160 de ani, până când Bulgaria a căzut sub ocupaţie otomană. Pentru puţin timp, turcii au cedat voievodului Mircea cel Bătrân rămăşiţele sfintei, apoi au fost oferite cneaghinei Anghelina a Serbiei şi duse la Belgrad.
După alţi 125 de ani, turcii au ocupat Serbia, mutând moaştele sfintei la palatul sultanului din Constantinopol. De aici, au fost răscumpărate în anul 1641 de domnul Moldovei, Vasile Lupu, şi aduse la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi de la Iaşi. Un incendiu a dus la strămutarea finală a moaştelor în locul în care se găsesc în prezent.
Obiceiuri care se păstrează şi azi
În tradiţia populară, s-au mai păstrat datini legate de ziua Sfintei Vineri de o importanţă deosebită, mai ales pentru femei.
De-a lungul anului, Sfânta Vineri este respectată prin post şi rugăciune, fiind ziua în care Iisus a fost jertfit, cu atât mai mult Sfânta Vineri de Toamnă sau Sfânta Parascheva, celebrată după echinocţiul de toamnă, despre care se credea că apără şi animalele din gospodărie.
Citeşte şi: Cum te rogi ca să obţii ce-ţi doreşti. Există patru feluri de rugăciuni
În ziua sărbătoririi ei nu se lucrează, nu se coase, de teama bolilor de cap, de ochi, a grindinei şi a trăsnetelor. De asemenea, nu se mănâncă nuci, castraveţi şi poame în formă de cruce.
FOTO: Doxologia