Fie că vorbim de variante dulci sau sărate, de variante dospite sau opărite (pate a choux), de aluat simplu din făină apă şi drojdie sau de aluaturi fine, îmbogăţite cu ouă, unt, lapte şi diverse arome, gogoşile sunt unul dintre cele mai consumate preparate din întreaga lume.

Francezii au beignets uşoare şi pufoase, grecii au loukoumades însiropate, iar turcii tulumbele scăldate în sirop. Spaniolii fac delicioasele churros din aluat opărit, apoi le înmoaie în sos de ciocolată, germanii au gogoşile berlineze umplute cu multă cremă de vanilie, iar americanii au celebrele donuts cu diverse umpluturi sau glazuri. În Ungria întâlnim varianta sărată de langoşi, în România scovergi, dar şi gogoşi pripite sau gogoşi pufoase.

Încă din Antichitatea oamenii au prăjit în grăsime diverse alimente şi diverse aluaturi. Însă unele dintre primele însemnări despre gogoşi, aşa cum le ştim astăzi, datează din secolul al XIX-lea şi se refer la un preparat olandez, numit olykoeks sau „prăjituri cu ulei".

Acestea nu erau altceva decât bile de aluat prăjite în grăsime de porc. Iar pentru că interiorul nu se gătea la fel de repede ca exteriorul, iar centrul rămânea crud, erau de multe ori umplute cu fructe sau nuci. Astfel, rămânea doar un strat subţire de aluat la exteriorul bilei, care se prăjea rapid.

Cine a pus gaura în gogoaşă