Descântecele alungă răul

De dragoste, de noroc, de deochi, de sănătate, descântecele au fost folosite în credinţa populară încă din cele mai vechi timpuri ca mod de apărare împotriva răului. Iar tradiţia persistă şi astăzi, mai ales la sate.

Farmecele şi descântecele s-au propagat,prin viu grai,până în zilele noastre. Cuvântul descântec îţi are rădăcinile în grecescul „pharmacon“,care înseamnă otravă,dar şi întrebuinţarea doctoriilor. Cuprinde formule magice care,alături de diferite ritualuri,au rolul de a-l apăra sau chiar vrăji pe cei asupra cărora s-a făcut incantaţia.

De dragoste,de deochi

Cele mai populare sunt descântecelor de dragoste. În trecut,când fetele ajungeau la vârsta măritişului apelau la baba satului,numită şi „meşteşitoare“sau „bonbănitoare“,care descânta feciorii,ca să aibă ochi doar pentru anumite fete. La fel de populare erau şi descântecele de deochi,care,pe lângă o rugăciune şi semnul crucii,erau însoţie de diferite texte,menite să alunge privirea răutăcioasă aruncată asupra persoanei. Şi nu doar oamenii veneau pentru a fi descântaţi,ci se credea că farmecele puteau fi aruncate şi asupra animalelor. Se spune că descântecele trebuiau furate de la descântătoare şi nu învăţate,pentru a fi eficace.

Descântece pentru deochi

„Fugi deochi,/ Dintre ochi,/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu,în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat şi curat/ De boală scăpat.”„Fugi ochi de deochi/ Ieşi şi fugi din calea lui cutare/ Pe pământ pustiu/ Unde vântul nu bate/ Unde câinii nu latră/ Şi cocoşii nu cântă./ Amin!”

Ritualuri de descântare

În funcţie de motivul pentru care se realizează farmecele,în ritualurile de descântare se folosesc anumite obiecte. Apa neîncepută era luată în trecut de trei fecioare din trei fântâni sau izvoare,în zorii zilei,înainte ca altcineva să vină la apă,cu trei vase noi. Agheasma era furată de la preot când umbla cu Boboteaza,împreună cu o crenguţă de busuioc. Fierul era folosit pentru că era un metal tare,iar descântecele trebuiau să împrumute din puterea sa. Şi sarea juca un rol important,deoarece avea proprietăţi purificatoare şi era ca o barieră împotriva magiei negre. De asemenea,descântecele nu trebuiau spuse oricând şi oricum. Cele de sănătate aveau putere dacă erau făcute sâmbăta dimineaţa,în timp ce cele de dragoste se împlineau doar duminica.

Se spune că doar cei care cred în puterea vindecătoare a descântecelor pot scăpa de „legăturile“ care li s-au făcut.

Talismane de leac

Uneori descântecele nu sunt suficiente pentru a-i proteja pe cei dragi. Talismanele,purtate de cele mai multe ori la gât,au puterea de a opri relele. În cele mai multe cazuri e vorba de plante. Femeile dăruiesc bărbaţilor talismane care conţin un căţel de usturoi. Acestea trebuie să le împiedice pe iele să-i vrăjească pe gospodarii satului. Rădăcina de valeriană era purtată,pe vremuri,la brâu de către fete pentru ca zburătorii să nu le sucească minţile. Existau şi plante folosite împotriva descântecelor de dragoste,pentru ca „legătura“  să nu se prindă. Leuşteanul,valeriana şi iarba creaţă erau considerate cele mai puternice,mai ales când erau utilizate împreună.