Destinul fascinant al principesei Ileana a României, fiica Reginei Maria
A fost fiica cea mică a celui de-al doilea rege al României, Ferdinand, şi a soţiei acestuia, Regina Maria. Dar, mai mult decât atât, a fost una dintre cele mai frumoase prinţese pe care le-a văzut ţara noastră – farmecul fizic fiind dublat de cel sufletesc, căci Ileana s-a dedicat carităţii înainte ca acest termen să fie atât de la modă, ca în zilele noastre.
Principesa Ileana a fost unul dintre cei şase copii născuţi în familia regală românească, fraţii ei fiind viitorul Rege Carol al II-lea, Principesele Elisabeta şi Maria şi Principii Nicolae şi Mircea, ultimul, mezinul, trăind doar trei ani, răpus de febra tifoidă. Ileana a văzut lumina zilei la Bucureşti, la data de 5 ianuarie 1909, şi se spune că a fost copilul preferat al Reginei Maria, suverana apreciind-o pentru simţul datoriei faţă de ţara ei, dar şi pentru cât era de binecrescută şi elegantă.
În copilărie, vizita spitalele pline de răniţi
Din păcate, principesa n-a putut cunoaşte în totalitate traiul privilegiat al odraslelor regale, căci copilăria ei a coincis cu declanşarea Primului Război Mondial, eveniment care a obligat familia regală să se refugieze la Iaşi, din cauza ameninţării invaziei germane. Chiar dacă, pe atunci, era doar un copil, Ileana nu s-a sfiit să-şi însoţească mama, pe Regina Maria, în vizitele ei prin spitale, pentru a aduce alinare răniţilor.
Singura femeie cu brevet de căpitan la yachting
Datoria şi tradiţiile nu erau singurele considerente după care-şi ghida viaţa această frumoasă principesă: mezina cuplului regal era şi o fire aventuroasă, pasionată de sport şi navigaţie. Da, aţi citit bine, navigaţie, mai exact de exclusivistul yachting, Ileana mergând până acolo încât şi-a obţinut şi brevetul de căpitan pentru a naviga cu barca ei cu vele, „Isprava‟. Principesa a fost, de altfel, singura femeie din România cu o astfel de competenţă.
Familia o voia măritată departe
Foarte apropiată de români, dedicată cauzelor caritabile şi preferată de mama ei, Regina Maria, care-o voia măritată cu un prinţ străin, dar care să se stabilească în România, Ileana l-a cam deranjat cu popularitatea ei pe fratele ei mai mare, noul Rege Carol al II-lea, cel care a urmat la tron după ce Ferdinand s-a stins în 1927. Se spune că şi acesta voia s-o vadă mai repede măritată, dar cu un pretendent care să-i ceară să se mute cu el, în străinătate. Însuşi Carol este cel care mijloceşte întâlnirea dintre sora sa şi Arhiducele austriac Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins‟, aşa cum este descris chiar de către principesă. Rolul de Cupidon al regelui român a fost unul reuşit, căci, în 1931, Ileana îi cere binecuvîntarea şi consimţământul din calitatea sa de şef al Casei Regale, scriindu-i următoarele: „Simt că am întâlnit cu adevărat omul care mă va face fericită. Desigur, viitorul este în mâna Domnului, însă, cum am credinţă în El, cred că împreună cu Anton voi putea înfăţişa viaţa sigur, găsind în el tovarăşul şi reazămul de care am atâta nevoie‟.
S-a măritat la Castelul Pelişor
Regele Carol al II-lea este de acord cu acest mariaj, dar nu acceptă ca proaspeţii soţi să locuiască în ţară, motivând că prezenţa unui Habsburg ar fi o sursă de conflicte în Transilvania. Curios este că această uniune a fost rezultatul unei iubiri adevărate şi nu al unui calcul dinastic de înrudire nobiliară. Ileana şi Anton chiar se iubeau şi s-au căsătorit în cadrul unui ceremonii organizate timp de două zile, pe 26 şi 27 iulie, la Castelul Pelişor din Sinaia. Nunta, ultima din România a unui membru al familiei regale suverane, a fost catalogată de presa străină ca fiind una extravagantă.
A avut 6 copii, 4 băieţi şi 2 fete
Mariajul Ilenei a început cu dreptul, a continuat cu venirea pe lume a nu mai puţin de şase copii, patru fete şi doi băieţi, şi şi-a trăit cea mai tumultuoasă perioadă în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, când Ileana şi familia sa au părăsit Viena lui Anton şi s-au stabilit la Castelul Bran, principesa angajându-se să lucreze în slujba Crucii Roşii de la Braşov.
Sfârşitul războiului a coincis cu începutul dominaţiei sovietice, iar după ce nepotul ei, Regele Mihai, a fost forţat să abdice, Ileana a părăsit pentru totdeauna ţara ei natală, în 1948. „După ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna în România, am fost ca şi moartă‟, mărturisea Ileana după exilul ei forţat, viaţa ei urmând a-şi trăi, apoi, cursul, în Elveţia şi Statele Unite.
Principesa Ileana a devenit Maica Alexandra
Exilul i-a adus principesei şi neîmplinire personală, căci, în 1954, aceasta a divorţat de Arhiducele Anton şi s-a recăsătorit cu doctorul Ştefan Isărescu, pe care l-a cunoscut în America. A divorţat şi de acesta, în 1961, după ce a luat decizia de a se călugări. Probabil că hotărârea fostei principese a avut de-a face cu tristele evenimente prin care a trecut începând cu părăsirea României, apoi cu durerea pierderii fiicei sale, Maria Ileana, decedată alături de soţul ei într-un accident aviatic, în 1959. Încercată de viaţă, la 52 de ani, principesa devenea Maica Alexandra, după ce a petrecut şase ani ani ca novice la o mănăstire ortodoxă în Franţa.
Chiar dacă, în 1948, Principesa Ileana părăsea România cu sufletul greu, simţind că n-o să se mai întoarcă niciodată, fiica Regelui Ferdinand a revenit, după Revoluţie. S-a întâmplat în anul 1990, când Maica Alexandra a vizitat, printre altele, mormintele familiei regale de la Curtea de Argeş şi Castelul Bran, acolo unde a locuit atâta timp.
Nici un an mai târziu, fosta Principesă Ileana, ultimul copil în viaţă al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, se stingea pe 21 ianuarie 1991, fiind înmormântată la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă‟ din Pennsylvania, fondată chiar de către ea, în America.
Foto: profimedia, historia.ro
