Apa, în religiile lumii

În majoritatea religiilor, apa este sursă vitală pentru viaţa spirituală, simbolizând purificare, renaştere şi fertilitate.

Rol important în facerea lumii

În Geneză sau Facere,apa a dus la crearea lumii,luând naştere prin separarea de uscat:„Şi a zis Dumnezeu:Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!“ Ritualul de iniţiere în creştinism,botezul,implică scufundarea sau stropirea cu apă a celui botezat,pentru eliberarea de păcatul strămoşesc. În cadrul Bisericii Catolice,botezul în sine,pe lângă faptul că şterge păcatul moştenit,este o declaraţie publică a credinţei acelei persoane în Hristos. Potrivit preoţilor ortodocşi,scufundarea în apă în timpul botezului simbolizează îngroparea Fiului lui Dumnezeu,iar ieşirea din apă,Învierea împreună cu Hristos.

Element sacru,la hinduşi

Cu toate că hinduismul cuprinde un spectru larg de credinţe şi practici,toţi hinduşii cred în purificarea sufletului. Apa este sacră pentru ei,motiv pentru care există şapte râuri care sunt considerate deosebite,şi anume:Gange,Yamuna,Godavari,Sarasvati,Marmada,Sindhu şi Kaveri,în care ei se scufundă,pentru a se curăţa de păcate.

Ei se folosesc de apă şi în ritualurile pentru morţi,funeraliile având întotdeauna loc în apropierea unui râu. Se obişnuieşte ca în timpul ceremoniei să se găurească un vas de lut,care este apoi umplut cu apă. Fiul defunctului se plimbă cu recipientul pe rugul unde trupul este incendiat. Se spune că apa scursă împiedică sufletul să ajungă din nou pe pământ ca fantomă.

Spălarea înainte de rugăciune,obligatorie pentru musulmani

Musulmanii trebuie să respecte un ritual de curăţire a mâinilor şi picioarelor,înainte de a ţine în mână Coranul sau de a se apropie de Dumnezeu prin rugăciune. Toate moscheile au o zonă dedicată spălării,cu mici fântâni sau bazine cu apă curentă.

Băi rituale,la iudei

În tradiţia iudaică,în toate sinagogile se colectează într-un bazin (miqva) apă de ploaie,pentru  a o putea mai apoi folosi la diferite ritualuri de purificare. Bazinul are o înălţime de 1,20 m şi conţine aproximativ 750 l. În el,oamenii se pot scufunda în totalitate,fără să le fie teamă că se îneacă. Pentru ca această apă să fie „vie“,aşa cum este numită în textele talmudice,mâna omului nu trebuie să o atingă,ci trebuie să se scurgă direct în bazin,prin nişte găuri făcute în acoperişurile sinagogilor.

Forţa distructivă a apei

Apa este elementul natural prin care Creatorul a cărăţat pământul de ură şi de violenţă în zilele lui Noe. Potrivit Vechiului Testament din Biblie,Noe a construit o arcă pentru a face faţă potopului,care a durat 40 de zile şi 40 de nopţi,pe care Dumnezeu l-a trimis pentru a pedepsi răutatea umană. Supravieţuind revărsării uriaşe de ape,Dumnezeu i-a promis lui Noe că nu va încerca să distrugă din nou pământul şi a trimis un curcubeu ca semn al acestui legământ.

Însă,aşa cum apar menţionate în Biblie,nu doar  Dumnezeu a avut putere peste apă,ci şi Moise şi Iisus Hristos. Moise a despărţit Marea Roşie în două (Exod 14:16-22),pentru a-i salva pe israeliţi de egipteneni,iar Fiul lui Dumnezeu a calmat valurile Mării Galileii,pe când se afla cu ucenicii într-o corabie şi o furtună s-a iscat din senin:„El s-a ridicat,a certat vântul şi a poruncit mării:Taci! Linişteşte-te! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare“ (Marcu 4:37-41).

În Biblie,prezentată sub formă de rouă,ploaie,potop,torente,izvoare,fântâni sau mare,apa are două semnificaţii:binefacere divină şi forţă distrugătoare.

Ştiai că…

… în fiecare zi,mii de oameni se scaldă de trei ori în Gange pentru a se curăţa de păcate?

… Shinto este o religie indigenă din Japonia,care se bazează pe venerarea kami-nenumărate zeităţi considerate a locui în munţi,copaci,izvoare?