Ce nu ai voie să faci în Ajunul Crăciunului – tradiții, post și rânduieli vechi

Ajunul Crăciunului nu este doar o zi de pregătiri, ci un prag spiritual. Tradițiile, postul și obiceiurile vechi ne ajută să întâmpinăm Crăciunul cu inimile mai curate și casele pline de lumină. Ajunul este o zi a rânduielii, a postului și a tradițiilor transmise din generație în generație, menite să ne așeze sufletul înaintea marii bucurii a Nașterii Domnului. Colindele răsună pe ulițe, mesele se pregătesc cu grijă, iar bisericile cheamă la rugăciune și reculegere. Dincolo de obiceiurile frumoase și de restricțiile alimentare, Ajunul ne amintește că adevărata sărbătoare începe din interior, cu pace, răbdare și credință.

Aceasta este sărbătoarea pentru care copiii se pregătesc şi repetă colindele pe care le învaţă încă de când sunt mici. În Ajun străzile sunt pline de copilaşi, care se duc din casă în casă la colindat, pentru a vesti Naşterea Domnului. Tot acum, casele sunt decorate cu brazi, coronițe, straie de sărbătoare, mesele sunt pregătite cu bucate alese. În biserici, se citesc „Ceasurile Împărăteşti‟, se face Vesperoliturghia Sfântului Vasile cel Mare (Liturghia de seară), sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului. În cele ce urmează, vei afla nu numai originile tradițiilor marelui praznic, ci și modul în care ar trebui să te pregătești din punct de vedere spiritual pentru a primi bucuria Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Cum se ține post în Ajun?

Cei care doresc să se apropie mai mult de divinitate și să mulțumească pentru binefacerile primite de la Dumnezeu printr-o mică jertfă, mănâncă doar seara și atunci aleg grâu fiert, îndulcit cu miere, turte, covrigi. Iată sfatul oferit în anii trecuți, în repetate rânduri pe rețelele sociale de către părintele Vasile Ioana, paroh la biserica „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi‟ din București :„Dragii mei, vă implor, nu mâncați de dulce în Ajunul Crăciunului! Este un mare păcat. Pomana porcului nu se face în Ajun. Bucuria Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este să postim, să zdrobim puțin trupul ăsta, să-l chinuim puțin prin postire, prin ajunare. Ajunul Crăciunului înseamnă să te pregătești sufletește pentru marea sărbătoare a Crăciunului. Creștini dragi, rugați-vă mai mult, trăiți în pace în familiile voastre! Nu mâncați nimic până la apusul soarelui, apoi puteți mânca de post. Mâncați uscat, mâncați cartof copt, ceva puțin‟.

Originile colindelor

Una dintre cele mai frumoase tradiţii de Crăciun este primirea colindătorilor. Colindele sunt cântecele cu care toți întâmpinăm marele praznic al Nașterii Domnului. Iniţial, acestea au avut o funcţiune rituală, de urare pentru fertilitate şi belşug. Moştenesc funcţiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gestul ritual, ci şi simboluri ale spiritualităţii româneşti, fiind asociat cu celebrarea Naşterii Domnului.

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun

De-a lungul vremii, s-au păstrat o serie de datini în preajma Crăciunului. Una dintre acestea presupunea ca, în seara de Ajun, fetele care vor să ştie dacă se vor mărita în anul următor, să ia un braţ de crenguțe tăiate mărunt şi să le pună sub o masă în Ajun. După ce termină toată lumea de mâncat la masa de Crăciun, fele numără rengușele. Dacă numărul acestor va fi cu soţ, se vor mărita. Un alt obicei este acela ca, din Ajun şi până când trece Crăciunul, nimeni să nu se certe, altfel anul va fi plin de certuri şi ocări. În Moldova, masa pregătită din Ajun nu se consumă până nu e sfinţită de către preot.

Se puneau coroniţe la uşă încă din Antichitate

La vechii greci şi la romani exista obiceiul de aşeza pe uşa de la intrarea în casă coroniţe de flori. Coroniţele de brad folosite de Crăciun au căpătat o semnificaţie creştină datorită formei circulare care reprezenta viaţa eternă, în timp ce frunzele şi fructele de pădure roşii ale coroniţei amintesc de jertfa lui Hristos, de coroana Sa de spini şi sânge. –

Știai că…

…tradiţia de a orna un brad de Crăciun a apărut în Germania secolului al XVI-lea? Legenda spune că acela care a împodobit pentru prima oară bradul de Crăciun cu lumânări a fost reformatorul protestant Martin Luther.

@profimedia

Redacția