Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor

În fiecare an, pe 30 noiembrie, creştin-ortodocşii îl prăznuiesc cu evlavie pe Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie” de Iisus Hristos.

La sfârşit de noiembrie,sute de pelerini vin la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”,din zona comunei dobrogene Matei Corvin,ca să-l prăznuiască pe Cel Dintâi propovăduitor al Evangheliei pe teritoriul românesc.

Odată ajunşi aici,creştinii merg să se închine cu evlavie la altarul din peştera în care se spune că ar fi trăit Sfântul Andrei,la icoana făcătoare de minuni,la crucea în formă de X în interiorul căreia se găseşte o părticică dintr-un deget al Apostolului.

Oamenii din zonă mai vorbesc şi despre puterea miraculoasă a izvorului cu apă tămăduitoare,despre care se crede că a apărut după ce Sfântul Apostol Andrei a lovit cu toiagul în pământ.O viaţă închinată credinţei

Sfântul Andrei era fratele lui Simon Petru şi fiul lui Iona,pescar din Betsaida Galileei.

Ca ucenic al lui Ioan Botezătorul,a înţeles cât de importantă era misiunea lui Iisus:El era „cel care ridică păcatul lumii”.

Cunoscându-l pe Mesia,Andrei şi fratele său au devenit curând ucenici ai Învăţătorului lumii. Mai mult,Apostolul Andrei şi-a întărit credinţa,fiind martor la minunile făcute de Iisus şi rămânând pe vecie un îndrumător statornic al creştinismului.

Cea mai mare încercare a întâmpinat-o în noaptea când Mântuitorul a fost întemniţat. Atunci,toţi ucenicii Săi au fost în pericolul de a se lepăda de Hristos.

Cu toate acestea,Andrei a rămas neclintit în credinţa lui,spre deosebire de Petru care,până la venirea zorilor,s-a lepădat de trei ori de Hristos.

Prin aceasta,Apostolul Andrei primeşte de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolile,de a alunga demonii şi de a dezlega oamenii de păcate.

După ce Iisus s-a ridicat la ceruri,Sfântul Andrei a continuat să predice Evanghelia pe tot cuprinsul Europei.Aici a fost de mare ajutor celor suferinzi,a ridicat biserici şi s-a rugat pentru cei care au aflat calea cea dreaptă a credinţei lui Hristos.

Pe 30 noiembrie a anului 67,în timpul persecuţiei împăratului Nero,în oraşul Patras din Grecia,Sfântul a suferit o moarte martirică,fiind răstignit pe o cruce în formă de X.

Se spune că atunci a început o furtună mare. În amintirea acelor clipe,s-a împământenit obiceiul să ne rugăm la Sfântul Andrei pentru a domoli ploile şi vânturile aducătoare de zăpadă.

Rugăciunea Sfântului Andrei,Cel Dintâi Chemat

Doamne Dumnezeul nostru,nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi,ca să nu vină asupra-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor,care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua cu nesocotinţă în chip nenumărat le săvârşim.

Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii;nu ne lăsa,Doamne. Pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei,dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea.

Pentru pomenirea lui cea de azi,ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor,ca din adâncul inimilor noastre cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui şi să slăvim preasfânt Numele Tău,în vecii vecilor. Amin.