Oameni care nu au mai fost văzuţi vreodată, vase-fantomă care navigau fără să aibă vreun suflet la bord, aşezări rămase brusc fără locuitori sunt doar câteva dintre exemplele de disparţii care au dat fiori şi au ridicat numeroase semne de întrebare de-a lungul timpului.

Roanoke, colonia pierdută

Este poate cel mai vechi mister din istoria Statelor Unite ale Americii. În 1587, 115 colonişti conduşi de John White s-au stabilit pe insula Roanoke , aflată astăzi pe teritoriul statului Carolinei de Nord. Primele luni au decurs fără incidende, aici fiind locul unde s-a născut primul copil englez în Lumea Nouă, aşa cum era cunoscută America. După o perioadă, relaţiile cu băştinaşii s-au deteriorat, aşa că John White s-a întors în Anglia pentru a aduce întăriri, dar şi provizii. Furtunile şi războiul dintre Anglia şi Spania au întârziat repatrierea lui, iar 3 ani mai târziu, când s-a întors, a găsi aşezarea fără niciun membru. La plecare, White a lăsat instrucţiuni ca, dacă membrii coloniei se mută, să lase o hartă a noului loc, iar dacă au probleme, să deseneze o cruce lângă hartă. Casele şi lucrurile erau intacte, dar locuitorii dispăruseră fără urmă. Singurul indiciu era numele Croatoan, scrijelit pe un gard. Nimeni nu i-a mai văzut sau a mai avut veşti de la colonişti de atunci. Astăzi, se crede că ei au fost asimilaţi de triburile locale, deşi nu există dovezi în acest sens. O altă teorie susţine că aceştia au plecat pe mare cu o barcă, în speranţa că se vor întoarce în Anglia, şi au pierit în valuri.



Mary Celeste, vasul fantomă

Pe 5 noiembrie 1872, vasul Mary Celeste a plecat din portul New York către Genova, având la bordul său butoaie cu alcool industrial. O lună mai târziu, vasul a fost văzut plutind în apropierea insulelor Azore. Căpitanului care a zărit-o, David Morehouse, i s-a părut ciudat modul în care aceasta naviga, aşa că şi-a trimis oameni pe corabie să investigheze. Cei care au păşit pe punte au găsit o privelişte care le-a dat fiori. Mary Celeste plutea ca şi cum ar fi fost condusă de  echipaj, deşi la bordul ei nu se afla nimeni. Nu existau urme de luptă, vasul mai avea provizii de mâncare şi apă pentru încă şase luni, încărcătura părea intactă, dar barca de salvare şi unele instrumente de navigat lipseau. Ultima însemnare în caietul căpitanului fusese cu 10 zile înainte şi nu indica vreun pericol. Şi, totuşi, unde dispăruse întregul echipaj? S-a speculat fie că a avut loc o revoltă la bord, fie au fost atacaţi de piraţi sau de un animal marin. Cercetările recente înclină spre faptul că din unul dintre butoaie s-ar fi scurs alcool, iar echipajul s-ar fi urcat în barca de salvare de teama unei explozii. Ei ar fi lăsat hublourile corabiei deschise, pentru a ca aburii alcoolului să se risipească, şi ar fi păstrat o distanţă faţă de corabie. Însă,  barca s-ar fi îndepărtat prea mult şi nu a mai putut ajunge vasul din urmă, iar echipajul ar fi pierit pe mare.



Valentich, pilotul care n-a mai aterizat niciodată

Povestea pilotului australian Frederick Valentich a făcut înconjurul lumii, alimentând speculaţiile despre răpirile extratereştilor. În seara de 21 octombrie 1978, pilotul de 20 de ani zbura cu un avion Cessna deasupra strâmtorii Bass din Australia. În timp ce ţinea legătura cu turnul de control, el a raportat, că la 300 m de el, se afla un obiect zburător, dar care nu era un aparat omologat. La scurt timp, motorul avionului său a început să piardă din putere, iar în ultimele 17 secunde ale transmisiunii s-a auzit un zgomot metalic pe care nimeni nu l-a putut explica. Avionul a dispărut de pe radar şi nu a mai fost găsit niciodată. În aceeaşi noapte, mulţi oameni au anunţat că au văzut pe cer, în zonă, obiecte zburătoare neidentificate. Specialiştii au fost însă de părere că Frederick Valentich s-ar fi dezorientat, iar obiectul zburător pe care l–ar fi văzut ar fi fost o reflexie a propriului său avion.



Taina Triunghiului Bennington

Între 1946 şi 1950, trei cazuri de dispariţii inexplicabile au tulburat liniştea comunităţii Bennington din Vermont, SUA. Prima dispariţie a avut loc în 1946, când o studentă de 18 ani, Paula Weldon, a plecat într-o scurtă drumeţie pe munte. Pe traseu s-a întânit cu mai mulţi oameni, cărora le-a dat indicaţii. Ultimele persoane cu care a vorbit au fost un cuplu de seniori, pe care i-a depăşit şi a cotit la câţiva metri în faţa lor. Când bătrănii au ajuns în acelaşi loc, se aşteptau să o vadă pe Paula, însă aceasta dispăruse ca şi cum ar fi intrat în pământ. Trei ani mai târziu, tot într-o zi de decembrie, James E. Tetford, un veteran de război, venea în oraş pentru a-şi vizita nişte rude. În timp ce era în autobuz, împreună cu alţi 14 călători, a dispărut subit. Oamenii au spus că dormea pe scaun cu o staţie înainte de sosire, dar când au ajuns la destinaţie, în autobuz mai era doar bagajul său, inclusiv portofelul. Autobuzul a fost tot timpul în mişcare între staţii, aşadar nu putea coborî. Totuşi, James E. Tetford nu a mai fost găsit niciodată. În 1950, micul Paul Jepson, de 8 ani, a dispărut de la ferma mamei lui, în timp ce se juca. Ca şi în cazul celorlalte dispariţii nu s-au descoperit urme sau indicii care să sugereze ce s-ar fi putut întâmpla.