Poveştile de dragoste – încep timid în spaţul virtual şi se încheie cu planuri măreţe la altar
Nu doar munca s-a mutat online, ci şi dragostea. Iată cum debutează relaţiile în vremea pandemiei!
De ani buni, cele mai multe poveşti de amor nu mai încep clasic, la o petrecere între prieteni sau la o ieşire la club, ci online. Poate pentru că am devenit mai ocupaţi, mai introverţi sau, dimpotrivă, mai expansivi. Iar restricţiile impuse de pandemie în ultimele luni au accentuat această tendinţă, de a ne căuta perechea în mediul virtual.
Ispitele lumii virtuale
Iniţial, site-urile de întâlniri, care au înlocuit anunţurile matrimoniale din ziare, au fost căutate de cei curioşi să descopere oameni din afara cercului lor de prieteni sau poate chiar din alte arii geografice. Cel mai bine le-a făcut introvertiţilor, care şi-au depăşit complexele şi au putut lega prietenii noi. Odată cu dezvoltarea reţelelor de socializare, plaja de căutare s-a extins, iar oamenii au fost şi mai deschişi la a intra în contact cu necunoscuţi. Să nu uităm că şi Facebook-ul a fost creat de Mark Zuckerberg, în timpul facultăţii, ca platformă de dating (termen în engleză, care înseamnă întâlnire) pentru studenţi. Iar site-uri lansate anterior, precum „mIRC‟ sau „hi5‟, nu au făcut decât să pregătească utilizatorii pentru astfel de experienţe noi.
Cât de reale sunt, însă, informaţiile furnizate de cei de dincolo de ecran şi câte şanse are o astfel de relaţie să supravieţuiască în lumea offline-ului?
Capcanele de dincolo de ecran
În era internetului, când vorbim despre telemuncă, ştiri şi divertisment virtual, bloguri şi vloguri, cumpărături, consultanţă şi tranzacţii online, de ce nu ar fi şi iubirea online? Mai ales când anturajul nu-ţi oferă opţiuni satisfăcătoare, când orele petrecute la serviciu îţi răpesc prea mult din timp şi energie ori când, pur şi simplu, vrei să ai parte de un nou start cu cineva care nu are legătură cu nimic din viaţa ta. Există şi situaţii în care cei aflaţi în relaţii nesatisfăcătoare caută să-şi trăiască fanteziile alături de cineva dispus să le ofere, caz în care putem vorbi despre o „infidelitate online“. Cert e că atât lor, cât şi celor singuri, trecuţi printr-un divorţ ori o despărţire recentă, spaţiul virtual le oferă consolare şi satisfacerea nevoii de-a cuceri şi de-a fi cuceriţi din nou. Dar, mai ales, de a-şi crea identităţi şi poveşti noi, care nu au nicio legătură cu realitatea în care trăiesc. La fel, interlocutorii lor se pot ascunde în spatele unor profile fals construite şi să furnizeze informaţii despre vârstă, statut marital, semnalmente fizice, aşteptări ori principii de viaţă diferite de cele reale. Practic, totul se poate transforma într-un joc, pe care doar conversaţiile lungi, profunde sau întâlnirea faţă în faţă îl pot deconspira.
De ce suntem tentaţi să purtăm măşti şi în online? Pentru că, într-un mediu care stimulează imaginaţia şi libertatea de-a te reinventa complet, o nouă identitate, şlefuită după propriile aspiraţii, face ca imaginea pe care o furnizăm să fie mult mai atractivă, stima de sine să crească (artificial, însă!), iar fanteziile ţinute în frâu până nu demult să prindă glas. Unii consideră această practică a fi terapeutică, întrucât uzează de un spaţiu care oferă confort şi protecţie, în care nimeni nu îi poate judeca pentru ceea ce sunt ori simt. Dar odată ieşiţi din starea de euforie a online-ului, problemele reale întunecă toată acea fabulaţie.
Şi, deşi cei mai mulţi declară că dorinţa lor e aceea de a-şi găsi un partener cu care să clădească ulterior o relaţie reală, de multe ori utilizatorii constată că adevăratul motor al căutărilor interlocutorului sunt nevoile sexuale, fantezia unei relaţii extraconjugale sau simpla „vânătoare“. În acest caz, atenţie la prădătorii sexuali şi la adevăratul istoric relaţional al celui de dincolo de ecran!
O necesitate socială
Deşi socializarea online ne face să fim, paradoxal, mai individualişti şi antisociali în viaţa reală, într-o situaţie precum pandemia de coronavirus poate fi o salvare a vieţii sociale. Pentru tineri, mai ales, dornici mereu de a se înconjura de prieteni şi de a-şi explora sexualitatea, distanţarea socială a venit cu multe frustrări. Şi asta pentru că, brusc, au dispărut oportunităţile de-a se întâlni la şcoală, în cafenele, la concerte sau în sălile de sport, locuri în care puteau lega noi prietenii.
Nici cuplurile nou înfiripate, care nu au ajuns să locuiască împreună, nu au avut parte de-o perioadă mai bună, izolarea obligându-i să-şi mute întâlnirile în spaţiul virtual. Şi, din păcate, nu toţi au trecut testul separării fizice.
Psihologii cred că, pentru adolescenţi, dragostea virtuală este greu de gestionat. Pe de altă parte, mediul online îi poate ajuta să nu se mai arunce cu capul înainte, distanţarea dându-le timp să se cunoască.
Dar, pandemie sau nu, ne e clar că internetul nu mai e doar o piaţă a informaţiilor şi a schimburilor de bunuri, ci şi un spaţiu cultural şi social în continuă expansiune. Locul în care poţi întâlni oameni din colţuri ale lumii la care nici nu te-ai fi gândit. Sau şansa de-a opta pentru parteneri mai potriviţi profilului pe care îl cauţi. Nu o dată, întâlnirile online s-au concretizat în real, iar partenerii au ajuns la căsătorie şi copii. Şi nu doar între oameni aflaţi în acelaşi spaţiu geografic, ci şi între indivizi aflaţi la zeci de kilometri distanţă unii de alţii, din rase, religii şi comunităţi diferite. Iar poveştile lor ne dau încredere că da, dragostea poate transcede şi undele nevăzute ale internetului.
@shutterstock
