Povestea lui Moş Crăciun
Mai sunt câteva zile până la Sărbătoarea Naşterii Domnului. Şi pe la noi, dar şi-n Laponia, pregătirile-s în toi. Mii de spiriduşi aleargă de colo-colo: unii împachetează cadouri, alţii citesc de zor scrisori. Doar nu-i puţin lucru să faci ca într-o singură noapte, toţi copiii din lume să primească ceea ce-şi doresc. Şi totuşi, Moşul nu uită niciodată pe nimeni...
I-ai scris deja lui Moş Crăciun?
Moş Crăciun este cel mai bătrân om din câţi există. Dacă-l întrebi,poate că nici el nu mai ştie câţi ani are... An de an,îmbracă hainele roşii,îşi piaptănă barba lungă,înhamă renii la sania încărcată cu jucării şi pleacă la copiii din întreaga lume.
Laponia,ţinutul fermecat
Ca să ajungi la el,tocmai în Laponia,trebuie să te-ncumeţi să traversezi nouă mări şi nouă ţări,exact ca-n poveşti. Cine se va nimeri pe acolo va vedea de jur împrejur numai zăpadă-cea mai frumoasă şi mai pufoasă din câte s-au văzut – şi nu va simţi deloc frigul,fiindcă e un ţinut fermecat. În Laponia ninge zi şi noapte,peste brazi,munţi înalţi şi lacuri. Nu se aud decât cântecele păsărilor şi glasurile vesele ale elfilor care construiesc jucării într-o fabrică din lemn.
Mici,mici,dar voinici
Elfii au hăinuţe verzi şi fesuri roşii. Or fi ei mici-îţi ajung cam până la genunchi-,dar asta nu-i împiedică să lucreze cu drag şi spor din zi până-n seara:îmbracă păpuşi în rochiţe,fabrică roboţei,căluţi,maşinuţe şi alte minunăţii,despre care nici nu-ţi trece prin cap că ar putea ieşi din mânuţele lor. În cea mai mare cameră din fabrica năzdrăvană,elfi cu ochelari pe nas citesc sutele de mii de scrisori de la copii. Nu-i treabă uşoară,dar ei fac asta de când se ştiu şi în niciun an,niciun copil cuminte n-a rămas fără cadou. Ei pun etichetele pe daruri,ca Moşul să ştie ce şi cui să ducă.
Cei nouă reni ai Moşului
În Ajun,când toate cadourile sunt gata,Moşul îi înhamă la sania fermecată pe cei nouă reni,după ce i-a hrănit cu ierburi speciale:Dasher,Dancer,Prancer,Vixen,Comet,Cupid,Donder,Blitzen şi Rudolf – cel cu nasul roşu. Cu o plesnitură din bici şi rostind vestitul „Ho,Ho,Ho”,porneşte spre toate casele din lume,traversând într-o clipită cele nouă mări şi nouă ţări.
Cum călătorea Moşul în trecut
În noaptea magică de Crăciun,cine se va uita atent pe cer,va vedea sania trasă de reni. Puţini ştiu însă că demult,tare demult,Moşul călătorea pe un măgar alb. Apoi a dus daruri la copii călare pe un cal cu aripi de aur,care se hrănea numai cu spice de grâu. Şi un cerb alb l-a ajutat,în trecut,să ajungă cu bine pe la toţi copiii. Numai când e foarte grăbit,vine cu avionul,cu o motocicletă ori cu o maşină. Lasă cadourile lângă bradul împodobit şi se face nevăzut.
Primele ornamente pentru pomul de Crăciun
Aşa cum nici Moşul n-a călătorit mereu cu sania trasă de reni,nici brăduţul n-a fost dintotdeauna împodobit ca-n zilele noastre,cu globuri şi ornamente care mai de care. Primul pom de Crăciun a fost decorat cu trandafiri din hârtie colorată,dulciuri şi mere roşii.Bunicii noştri îi împodobeau cu mere,nuci,forme de aluat şi aţă colorată. Pe atunci,nu existau ghirlande,globuri şi nici lumini colorate. Despre acestea din urmă se spune că alungă răul din casă. Şi,desigur,îi arată Moşului că acolo se află bradul...