„Există doar două tipuri de femei, zeiţe sau preşul de la intrare”, obişnuia să spună, nestingherit, pictorul spaniol. A frânt multe inimi şi a iubit cu patos, însă şase dintre femeile care l-au cunoscut pe artist i-au inspirat cele mai mari capodopere ale secolului XX. 

„Sentimentele lui Picasso faţă de ele oscilau între tandreţe maximă şi ură violentă, calea de mijloc fiind dispreţul“, spune unul dintre biografii lui, Patrick O’Brian. 

 Dintre cele opt femei importante din viaţa lui, două au înnebunit şi două s-au sinucis…

Fernande Olivier

Figura acesteia este exemplificată în Domnişoarele din Avignon (1907) şi Capul unei femei (Fernande, 1909). De fapt, Picasso a continuat să creeze peste 60 de portrete ale lui Fernande înainte ca relaţia lor tumultuoasă să se încheie în anul 1912 din cauza infidelităţilor reciproce. În momentul în care s-au despărţit, Picasso se afla la apogeul carierei sale, iar femeia a decis să dea o serie de memorii ale celor doi unui ziar belgian. Pentru a o împiedica să divulge alte detalii intime, pictorul i-a oferit o pensie pe care a acceptat-o. Memoriile complete au fost date publicităţii abia în 1988, după moartea lor.

Olga Khokhlova

O dansatoare de balet din Rusia, Olga Khokhlova, l-a întâlnit pe Picasso care pe atunci avea 36 de ani. Cei doi s-au căsătorit în anul 1918, stabilindu-şi reşedinţa în Franţa. Câţiva ani mai târziu, fosta dansatoare a născut primul copil al pictorului, un băieţel pe nume Paulo. În această perioadă, Pablo Picasso le-a dat picturilor sale forme mai realiste. Soţia de atunci l-a inspirat pe pictor să exploreze teme precum maternitatea. Totuşi, până la naşterea fiului său, acesta nu a ezitat să sară în braţele mai multor femei. Deşi Olga a cerut divorţul, Picasso a refuzat să-şi împartă averea cu ea. Simţind că nu are de ales, a rămas în căsnicia cu el până la moartea sa în anul 1955.

Marie-Thérèse Walter

La scurt timp după ce au devenit iubiţi, Pablo a început să-şi graveze, în secret, iniţialele numelor în portretele sale. După anul 1930, figura femeii a fost mai pronunţată în lucrările lui, accentuate cu gesturi de erotism. În 1935, Marie i-a născut prima fiică, pe Maya, pe care a preţuit-o şi a pictat-o în tablourile sale. În această perioadă, apare seria de picturi Vollard Suite (1930-1937), dar şi Visul (1932). Inspiraţia ei, ca muză a lui Picasso, se va încheia în jurul anului 1944, atunci când Pablo o părăseşte pentru o nouă iubire, fotografa Dora Maar.  La scurt timp după moartea lui Picasso, Marie s-a spânzurat în 1977.

Dora Maar

Fotograf suprarealist şi o activistă împotriva regimului fascist, Dora i-a atras atenţia lui Picasso în timp ce era într-o relaţie cu Olga şi aşa au început să colaboreze, iniţial, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi îndrăgostiţi au început să experimenteze fotografia şi pictura, iar arta lui Picasso a reflectat influenţa intensă a lui Maar asupra lui prin utilizarea unghiurilor dure şi a culorilor îndrăzneţe. O pictură celebră este tabloul Femeie plângând (1937). Relaţia lor a fost una controversată, abuzivă din punct de vedere fizic şi plină de gelozie. După despărţirea lor şi după căderea nervoasă a Dorei, fosta lui iubită şi-a îndreptat atenţia spre romano-catolicism, făcând faimoasa ei afirmaţie: „După Picasso, numai Dumnezeu”. 

Francoise Gilot

Motivul pentru care relaţia lor s-a destrămat a fost aventura lui Picasso cu pictoriţa Francoise Gilot (FOTO 4 GALERIE), care avea doar 21 de ani când l-a întâlnit pe Picasso în vârstă de 60 de ani. Cei doi s-au mutat împreună şi au avut un fiu şi o fiică. Cu toate acestea, relaţia lor a fost dificilă pentru Francoise care a suportat ani în şir abuzurile lui Picasso şi numeroasele sale afaceri. În 1953, l-a părăsit şi a scris o carte despre relaţia lor, înfuriindu-l pe artist care, în consecinţă, s-a îndepărtat de propriii copii.

Jacqueline Roque

Jacqueline Roque (FOTO 2 GALERIE, stânga), la cei 26 de ani pe care îi avea atunci, a cedat flirt-urilor persistente ale lui Picasso, care pe atunci avea 71 de ani. S-au căsătorit şi au rămas împreună până la moartea artistului în 1973. În acea perioadă, el a fost mai concentrat pe abstract, amestecând diferite elemente culturale şi artistice. S-a folosit de inspiraţia muzei în peste 400 de lucrări. După moartea lui, femeia a continuat să-i administreze moşia. Jacqueline şi Francoise au stârnit conflicte pentru a pune mâna pe moşia lui Picasso, refuzând copiilor pictoriţei să participe la înmormântarea lui Pablo, dar în cele din urmă, cele două femei au făcut pace între ele şi chiar au lucrat împreună pentru a fonda Muzeul Picasso din Paris.

FOTO Shutterstock.com / PROFIMEDIA