Artificiile au fost inventate în locul unui elixir pentru viaţa veşnică. Primele petarde trebuiau să alunge spiritele rele
Mulţi istorici cred că focurile de artificii au fost, iniţial, create în secolul al II-lea î.Hr. în oraşul Liuyang din centrul Chinei. Primele petarde naturale au fost, de fapt, tulpinile de bambus.
Chinezii au folosit artificii pentru a sărbători cele mai importante evenimente din viaţă: naşterea, nunta, moartea, încoronări. Primele „petarde” au fost tulpini de bambus care, odată aruncate în foc, explodau din cauza golului de aer din interior. Pe atunci, locuitorii credeau că acele petarde naturale pot alunga spiritele rele, potrivit History.com. Artificiile s-au răspândit apoi în Europa, mai întâi pentru a celebra victoriile militare, iar mai târziu pe cele publice şi religioase.
Cum au apărut artificiile
Mulţi istorici cred că aceste produse au apărut în China, fiind, în prezent, cel mai mare producător şi exportator de artificii din lume. În schimb, alţi istorici sugerează că ele ar fi apărut prima dată în India sau în Orientul Mijlociu. Încă din anul 200, î.Hr., locuitorii chinezi au dat de un petard natural, bambusul, care odată supraîncălzit va exploda. Între anii 600-900 d. Hr., alchimiştii chinezi au amestecat câteva ingrediente, printre care şi sulf, şi cărbune, cu intenţia de a găsi vreun elixir al vieţii veşnice. În schimb, au inventat altceva: un soi de praf de puşcă. Astfel, aceştia au început să umple tulpinile de bambus cu acest amestec şi să le arunce în foc pentru a crea o explozie mult mai mare, scrie Celebratesafely.org.
După acel eveniment, tuburile de hârtie au luat locul tulpinilor de bambus. În afară de a „a speria spiritele rele”, oamenii şi-au dat seama că le pot folosi şi atunci când sărbătoresc. Până în secolul al X-lea, petardele erau ataşate inclusiv la săgeţi pentru a-i alunga pe adversarii militari. 200 de ani mai târziu, chinezii au învăţat cum să tragă explozibilul în aer, spre ţintele inamice.
Introducerea artificiilor în alte părţi ale lumii
În secolul al XIII-lea, soiul de praf de puşcă le-a fost prezentat şi europenilor şi arabilor, fiind adus de diplomaţi, exploratori etc. Oamenii de ştiinţă din Occident sau metalurgiştii şi-au propus să facă substanţa şi mai puternică de atât şi să construiască arme/tunuri mult mai bune. În schimb, artificiile au devenit din ce în ce mai populare, folosindu-se nu doar pentru a sărbători victoriile militare, ci şi pentru a celebra diferite evenimente din spaţiul public sau religios. În Anglia medievală, experţii în artificii erau numiţi „maeştrii focului”, iar ucenicii lor - „bărbaţii verzi” deoarece purtau cască din frunze pentru a se proteja de scântei. Din păcate, profesia era una periculoasă pentru că mulţi dintre ucenici mureau ori sufereau răni grave în timpul exploziilor nereuşite.
În perioada Renaşterii, şcolile pirotehnice din Europa pregăteau specialişti în artificii. Italienii au fost cei care, în anul 1830, au introdus în compoziţie alţi aditivi pentru a crea spectacolele de artificii multicolore. Conducătorii europeni le-au folosit spre încântarea poporului. În Anglia, un foc de artificii a avut loc în secolul XV, în ziua nunţii lui Henric al VII-lea. În anul 1685, spectacolul de artificii, dat în cinstea încoronării regelui Iacob al II-lea al Angliei, a fost atât de impresionant încât maestrul care a pus la cale acest lucru a fost numit „cavaler”. Ţarul Petru cel Mare al Rusiei a cerut o extravaganţă pirotehnică de cinci ore pentru a marca naşterea fiului său.
Americanii au primit din partea europenilor din cunoştinţele şi artificiile lor. Potrivit legendei, un prim foc de artificii ar fi avut loc în Jamestown în 1608. Însă, o serie de farse cu petarde în spaţiul public a dus la o interdicţie a lor în anul 1731. La 3 iulie 1776, cu o zi înainte de adoptarea Declaraţiei de Independenţă, John Adams - unul dintre principalii fondatori ai SUA (Foto 3 galerie) - i-a scris soţiei sale într-o scrisoare cât de important va fi să existe focuri de artificii în ziua următoare, fiind sigur că tot aşa, în mod fastuos, ziua va fi celebrată şi de către generaţiile următoare, „pentru totdeauna”.
Astăzi, majoritatea statelor reglementează cum şi unde pot fi folosite artificiile, precum şi tipurile de explozivi pe care clienţii le pot cumpăra. Experţii recomandă măsuri de precauţie, cum ar fi detonarea focurilor de artificii în exterior, respectarea ordonanţelor locale, sursă de apă la îndemână în caz de incendiu, interzicerea folosirii lor de către copii etc.
