Cea mai sinistră afacere a Europei! Burke şi Hare, ucigaşii care vindeau cadavre

Europa anilor 1800 a fost marcată de invenţii şi descoperiri uluitoare, dar şi de cruzime, foamete, sărăcie şi orori fără de seamăn. Una dintre cele mai lugubre "afaceri" ale secolului al XIX-lea poartă semnătura lui Burke şi Hare, doi irlandezi fără scrupule.

La acea vreme, în Marea Britanie exista aşa-zisa lege a crimei, care stipula că medicii puteau folosi la disecţie doar cadavrele criminalilor executaţi. Numai că, asemenea cadavre erau mult prea puţine pentru nevoile acelor ani. Era o perioadă în care se făceau constant descoperiri în medicină, iar doctorii aveau nevoie de organe şi trupuri decedate pentru studiu. Aşa a apărut o piaţă neagră a cadavrelor.

Unul dintre cele mai reputate centre de medicină era în Edinburgh, Scoţia, care atrăgea tot mai mulţi studenţi şi cercetători, crescând, implicit, şi cererea de "materiale" de anatomie. Identificând o oportunitate de a face bani, William Burke şi William Hare, doi "antreprenori" care locuiau în capitala Scoţiei, au decis să răspundă acestei nevoi.

Dar, spre deosebire de alţi furnizori de cadavre, care furau din cimitire trupurile celor decedaţi, Burke şi Hare au recurs la crimă. Într-un singur an, între 1827 şi 1828, cei doi au ucis nu mai puţin de 16 persoane şi le-au vândut trupurile şcolilor de medicină.

Întâlnirea criminalilor

Burke şi Hare s-au cunoscut prima dată în Scoţia, undeau emigrat pentru a scăpa de foametea ce bântuia Irlanda în 1818. Întâmplarea a făcut ca ambii să se nagajeze în construcţii, la Union Canal, un canal folosit pentru transportul cărbunelui spre Edinburgh.

Câţiva ani mai târziu, după ce canalul a fost terminat, ambii au rămas în Scoţia, unde Burke a devenit cizmar, iar Hare fermier. Burke a făcut o pasiune pentru o prostituată, Helen McDougal, cu care a şi rămas tot restul vieţii. Şi Hare s-a îndrăgostit, de o văduvă, pe care o chema Margaret Laird. Femeia avea o pensiune, iar Hare a început să o administreze împreună cu ea.

Într-o zi, cei doi i-au văzut pe Burke şi pe McDougal pe stradă, într-o sărăcie lucie, vânzându-şi hainele şi pantofii vechi. Făcându-i-se milă de ei, Laird i-a invitat ce cei doi să locuiască la pensiunea ei, cerându-le o chirie mai mult simbolică. Burke şi McDougal au acceptat, iar cele două cupluri s-au împrietenit.

Într-o noapte, un bărbat care locuia la pensiune şi avea probleme de sănătate, a murit. Pentru a recupera chiria restantă lăsată în urmă de acesta, Burke şi Hare au furat cadavrul bărbatului din sicriu, înainte de înmormântare, şi l-au vândut, pentru şapte lire, doctorului Knox, unul dintre cei mai cunoscuţi anatomişti din Edinburgh.

Crimele în serie

Realizând că se pot face bani frumoşi dintr-o asemenea afacere, cei doi au trecut la acţiune. Identificau persoanele singure, fără familie sau rude apropiate, care se cazau la pensiune, iar peste noapte îi sufocau şi apoi le vindeau corpurile. Şi astăzi este disputată prima victimă a ucigaşilor. Unii criminalişti cred că a fost vorba de o femeie pe nume Abigail Simpson, alte surse menţionează un bătrân pe nume Joseph. Cert este că, în schimbul trupului, cei doi au primit de la Knox 10 lire. De altfel, toate victimele celor doi au fost vândute doctorului Knox, care nu a pus niciodată întrebări despre provenienţa cadavrelor.

Totuşi, pensiunea era un loc prea riscant pentru a comite omoruri, aşa că Blake şi Hare şi-au schimbat teritoriul de acţiune, începând să vâneze victime prin tavernele şi barurile întunecate şi periferice din Edinburgh. După ce le ademeneau cu băutură şi le îmbătau criţă, ucigaşii îşi duceau victimele acasă, unde le omorau prin sufocare. Majoritatea victimelor erau vagabonzi şi oameni sărmani. Cu timpul, însă, devening tot mai avizi, Blake şi Hare au început să fie neatenţi.

Una dintre ultimele victime a fost Jamie Wilson, un băiat de 18 ani cu retard mintal şi cu o diformitate la un picior. Margaret l-a ademenit pe Jamie la pensiune, unde Burke şi Hare l-au ucis. Oamenii din cartier îl îndrăgeau pe băiat, iar când au observat dispariţia lui, au început să pună întrebări. Asta însă nu l-a oprit pe Dr. Knox, care i-a tăiat băiatului capul şi picioarele, pentru ca trupul să nu poată fi identificat.

Trădarea lui Hare

Ultima crimă, cea pentru care Burke şi Hare au fost descoperiţi, a fost cea a lui Margaret Docherty. Burke a găsit-o cerşind într-o tavernă şi convins-o să meargă cu el acasă - casă pe care o împărţea cu soţii Gray. Pretinzând că primeşte o vizită de la o rudă de-a sa, Burke i-a trimis pe soţii Gray să doarmă la pensiune.

Cei doi criminali au ucis-o pe Margaret şi i-au ascuns trupul în nişte paie, în dormitor. A doua zi dimineaţă, când Ann şi James Gray s-au întors acasă, Burke nu a lăsat-o pe dna Gray să intre în dormitorul unde se afla cadavrul. Femeia a devenit suspicioasă şi, cum a prins momentul, s-a dus în dormitor unde a descoperit crima.

În drum spre Poliţie, soţii Gray s-au întâlnit cu McDougal, partenera lui Burke, care a încercat să-i mituiască, oferindu-le 10 lire pe săptămână. Cei doi soţi au refuzat şi au raportat crima. Până să vină poliţia, însă, Burke şi Hare au dus cadavrul doctorului Knox.

Burke, Hare, McDougal şi Laird au fost arestaţi, dar nu existau dovezi clare împotriva lor. procurorii l-au convins pe Hare să depună mărturie împotriva lui Burke, în schimbul imunităţii. Margaret Laird a primit, la rândul ei, protecţie, iar McDougal a fost trimisă în judecată, însă a scăpat de condamnare.

Hare a depus mărturie împotriva lui Burke, iar acesta a fost condamnat la moarte pentru trei dintre cele 16 crime. A fost spânzurat în public pe 28 ianuarie 1829. În mod ironic, judecătorul a decis ca trupul lui Burke să fie disecat. Scheletul său a fost expus în Muzeul Anatomiei de la Universitatea din Edinburgh, unde poate fi văzut şi astăzi.

După proces, Hare a fugit în Anglia, iar Dr. Knox a scăpat bazma curată, deoarece nu s-a putut dovedi că avea cunoştinţă de provenienţa cadavrelor.

Foto: Wikipedia