Cele mai mari pandemii pe care umanitatea le-a învins. Ciuma lui Iustinian ucidea 5.000 de oameni pe zi în Constantinopol
De-a lungul istoriei, pandemiile globale au făcut parte din viaţa omenirii, dar au trecut. Cu dăruire, compasiune şi inteligenţă, umanitatea poate supravieţui şi actualei pandemii.
În prezent, transportul facil a permis tuturor să călătorească şi să cunoască alte persoane mai uşor ca niciodată. Focarele virale se răspândesc cu uşurinţă în astfel de condiţii. Totuşi, pandemiile nu reprezintă un fenomen nou. În cele ce urmează, ai ocazia să afli despre pandemiile pe care omul le-a învins de-a lungul vremii.
Una dintre pandemiile anterioare celei de COVID-19, a fost cea creată de virusul HIV în anii `80. Relatările primului caz cunoscut de virus HIV diferă, unele afirmând că a fost în Norvegia la sfârşitul anilor '60, iar alţii în Republica Democrată Congo în 1976. Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred că a fost dezvoltat la cimpanzeu şi s-a transferat la om în Africa de Vest, în anii 1920, dar s-a extins în anii `80. A devenit rapid o criză globală. Ani de zile, n-a existat o modalitate reală de a-l trata. În anii 1990 au fost descoperite noi medicamente şi, în cele din urmă, au intrat în vigoare modalităţi de control a virusului. Astăzi, există aproximativ 35 de milioane de oameni care trăiesc cu HIV, peste 60% din aceştia fiind în Africa Subsahariană. Oamenii au învăţat să gestioneze boala şi, cu un tratament regulat, majoritatea sunt capabili să ducă o viaţă normală şi productivă. La începutul anului 2020, s-a raportat că, prin programe de înlocuire a celulelor stem de ultimă generaţie, au fost vindecaţi doi oameni, ambii consideraţi în remisie pe termen lung.
Valurile pandemiei de holeră din 1852 şi 1910
Au existat 7 valuri de holeră. Cu o durată de 8 ani, valul al treilea,similar cu primul şi al doilea, a avut originea în India şi s-a răspândit rapid în Europa, Asia, Africa şi America de Nord.
În 1854, pandemia a atins apogeul în Marea Britanie, provocând moartea a 23.000 de oameni. Medicul Johnathan Snow a început cartografierea cazurilor raportate şi a observat că un grup se centra în jurul unei surse de apă situată într-un singur cartier. Se spune că această revelaţie a fost punctul de cotitură care a contribuit în cele din urmă la controlul răspândirii. Înainte de sfârşitul acesteia, pandemia de holeră din 1852 a luat viaţa a peste un milion de oameni.
Citeşte şi:
Care a fost cel mai prost an din istorie? Nu este vorba despre anul 2020
La fel ca al treilea val şi cel de-al şaselea din anul 1910 a pornit din India, unde au murit peste 800.000 de oameni, înainte de a se răspândi în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Rusia şi Europa de Est. Autorităţile americane au localizat şi izolat infectaţii pentru a preveni răspândirea bolii. Doar 11 decese au fost înregistrate în SUA. Ameninţarea acestei bacterii mortale a fost în mare măsură redusă la începutul anilor `20, deşi multe părţi din India sunt încă afectate de aceasta şi în prezent.
Gripa spaniolă din 1918
Spre deosebire de coronavirusul actual, despre care ştim că provine din China, tulpina gripală spaniolă de gripă nu a început în Spania. În momentul în care virusul afecta tot globul, Spania era considerată o naţiune neutră şi, prin urmare, nu avea cenzură asupra presei care a relatat prima dată despre cazurile de îmbolnăvire.
Când pandemia a început, în timpul Primului Război Mondial, soldaţii sufereau de malnutriţie şi au fost printre primii afectaţi. Se estimează că peste 500 de milioane de persoane au fost infectate, iar rata mortalităţii a crescut cu 10-20% în primele 6 luni, provocând aproape 25 de milioane de decese. Spre deosebire de alte tulpini de gripă, gripa spaniolă nu părea să vizeze doar tinerii şi vârstnicii, ci şi adulţii tineri, sănătoşi. Când a ajuns la sfârşit, în 1920, pandemia cuprinsese o treime din glob şi luase viaţa a aproape 50 de milioane de oameni.
Ciuma bubonică din secolul al XIV-lea
Una dintre cele mai cunoscute pandemii din istorie, Moartea Neagră sau ciuma bubonică, a cuprins Africa, Asia şi Europa între 1346 şi 1353. Această perioadă a devastat Europa, răpind viaţa a 50% din populaţie.
Boala a fost adusă pe mai multe continente de şobolanii de pe navele comerciale. Numărul estimat de morţi a fost între 80 şi 200 de milioane, corpurile fiind arse sau îngropate în morminte comune.
Cu atât de mulţi morţi, a devenit mai dificil să găseşti forţă de muncă calificată. Dacă a existat o creştere a numărului masiv de morţi, atunci cererea de lucrători a adus o remunerare mai bună. Acest fapt a dus la creşterea calităţii producţiei de alimente şi la progrese tehnologice. Virusul a dispărut şi nu mai este o ameninţare pentru populaţie.
Ciuma lui Iustinian
Numită prima pandemie cunoscută, ciuma lui Iustinian, numită după împăratul roman de la Constantinopol, Iustinian I, se crede că a ucis aproape jumătate din populaţia Europei, începând cu anul 541 d. Hr. Pe o perioadă de 8 ani, a făcut ravagii în Egiptul Roman, Marea Mediterană, Peninsula Arabică şi Europa de Nord.
Se estimează că această ciumă a ucis aproape 5.000 de oameni pe zi în oraşul Constantinopol. S-au pierdut între 25 şi 100 de milioane de vieţi, deşi unii susţin că aceste cifre sunt exagerate. Cu toate acestea, impactul a fost resimţit peste tot în mediul rural al Imperiului Roman. Impactul social a fost amplu, deoarece efectele asupra fermierilor au dus la o cerere de cereale şi la o creştere a preţurilor. De asemenea, a slăbit Imperiul Bizantin.
