Copiii indigo, la graniţa dintre lumi
Se spune că au un al şaselea simţ, că-s clarvăzători, că pot salva omenirea. Sunt învăluiţi într-o aură de mister, iar poveştile despre ei pot să dea fiori până şi celor mai realişti dintre noi, chiar dacă nu sunt deloc înfricoşătoare. Dar cât este rezultatul imaginaţiei umane şi cât realitate când vorbim de „copiii indigo“?
Copii indigo,copii ai stelelor,ai luminii – conceptul a fost formulat pentru prima oară în anii ’70 şi desemnează micuţi născuţi în secolele XX şi XXI care ar poseda aptitudini intelectuale şi psihologice deosebite,destinate instaurării unei ere noi. Termenul a fost preluat de o serie de autori americani şi a suscitat un interes crescând în rândul publicului. S-au publicat lucrări,au apărut filme,s-au ţinut conferinţe. Părerile sunt împărţite:unii văd în micuţii supradotaţi salvatorii planetei,reprezentanţii unei faze superioare a evoluţiei umane,alţii cred că sunt pur şi simplu nişte copii mai creativi şi mai sensibili decât ceilalţi. Niciun studiu ştiinţitific nu a dovedit existenţa lor,dar conceptul seduce părinţii care vor să creadă că odorul ascunde talente neobişnuite.
Har sau boală?
Cei fascinaţi de supranatural spun că micuţii indigo au o aură specială care îi fac capabili să vadă şi să cunoască lucruri fără ca cineva să îi fi învăţat asta. Pragmaticii îi numesc supradotaţi,şi atât. Medicina modernă le-a pus un diagnostic:o parte dintre ei sunt copii cu autism,tulburare bipolară,somnabuli sau micuţi care suferă de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD). „Copiii indigo care iau Ritalin (medicament care se dă copiilor cu ADHD,n.n.) sau alte medicamente psihotrope îşi pierd în curând legătura cu intuiţia,abilităţile psihice şi spiritul războinic“,susţine americanca Doreen Virtue în cartea sa „Copiii Indigo. Cum să-i hrăneşti şi să-i îngrijeşti“. Autoarea crede că aceşti copii au fost trimişi pe Pământ cu daruri spirituale deosebite,tocmai pentru a revigora planeta noastră din punct de vedere ecologic şi social.
Să vezi şi să (nu) crezi
Istoria copiilor-minune începe prin anii ’70,potrivit adepţilor teoriei. Pe parcursul următorilor 30 de ani,fiecare nouă generaţie a dovedit aptitudini din ce în ce mai speciale. Apogeul creativităţii şi al abilităţilor tehnologice a fost atins de micuţii născuţi la cumpăna dintre milenii. Conceptul „copii indigo“ a fost folosit pentru prima dată de parapsihologul american Nancy Ann Tappe,care susţinea că fiecare om este înconjurat de o aură colorată. Aceasta ar oferi informaţii precise şi revelatoare pentru profilul psihologic al unei persoane. Ea a observat că mare parte dintre copiii născuţi în 1980 aveau câmpul auric de un albastru intens-şi a numit noua culoare „indigo“.În 1999,cartea „Copiii indigo“,publicată de autoarea Lee Carroll,a devenit rapid un succes. În zilele noastre,specialişti precum psihologul rus Galina Baghirova încearcă să atragă atenţia opiniei publice asupra micuţilor supradotaţi şi a nevoilor lor de a fi educaţi în şcoli speciale,unde îşi pot exersa şi dezvolta abilităţile.
Ce îi caracterizează
Copiii indigo au un scop precis pe Pământ,susţin adepţii conceptului. Tot ei au selectat câteva caracteristici ale acestora,menite să îi ajute pe semenii lor să îi identifice mai uşor:
· Copiii indigo au un al şaselea simţ. Sunt clarvăzători,au ades premoniţii. Sunt intuitivi.
· Au o inteligenţă peste medie. Tehnologia face parte din existenţa lor,se descurcă perfect cu orice dispozitiv electronic.
· Sunt antisociali. Preferă singurătatea,natura sau animalele. Îşi dau cu uşurinţă seama când cineva minte.
· Au tulburări de concentrare şi de atenţie (caracteristică celor cu tulburare bipolară,cu ADHD sau cu autism). Susţin că au fost trimişi pe Pământ cu o misiune importantă sau că au călătorit pe alte planete. Pretind că oamenii şi lucrurile sunt înconjurate de lumini sau că pot vorbi cu spiritele.
· Se nasc cu sentimentul că sunt importanţi şi că trebuie veneraţi pentru asta.
Ştiai că...
… unul dintre „cazurile” celebre de copii-indigo este rusul Boris Kiprianovici? Acesta a devenit celebru după ce cotidianul „Pravda“ i-a dedicat un articol ce a fost tradus în numeroase alte limbi. Boris susţine,printre altele,că a făcut nenumărate călătorii pe Marte,„o planetă locuită şi acum,dar în subteran“. Potrivit băiatului,marţienii respiră gaz,nu oxigen. Afirmaţiile sunt întărite şi de NASA care spune pe site-ul oficial că există dovezi concludente că poate exista viaţă pe Marte,undeva în peşteri.
