Cum a reuşit Cehov să ţină la distanţă epidemia de holeră. Scriitorul rus era medic şi şi-a protejat gubernia
În paralel cu munca de scriitor, Anton Cehov a studiat medicina la Universitatea din Moscova, absolvind în anul 1884. Publicase deja o nuvelă în urmă cu 4 ani, în timp ce era student. S-a mutat la Melikhovo, o moşie aflată la 75 km de Moscova, exact în primul an al epidemiei de holeră, 1892, despre care se estimează că a provocat 267.890 de vieţi în Rusia. Datorită eforturilor sale, epidemia a ocolit gubernia.
Rolul lui Cehov în lupta împotriva pandemiei din 1892 este descris în scrisorile adresate prietenului său şi editorului Alexey Suvorin. Aceste scrisori îl arată pe Cehov medicul şi mai puţin pe scriitorul Cehov. Merită remarcat faptul că el a suferit de tuberculoză aproape toată viaţa, iar simptomele au devenit evidente după terminarea facultăţii, în timpul călătoriei în Siberia, în lagărele de condamnaţi de la Sahalin, pentru a studia viaţa şi sănătatea condamnaţilor. Nu era rezistent din punct de vedere fizic, dar şi-a asumat o misiune solicitantă. În mod surprinzător, pentru un medic, Cehov părea să nu fie conştient de cauza reală a tusei sale cu sânge şi nici de semnificaţia reală a acesteia. În ciuda acestei boli care i-a afectat rezistenţa, energia şi motivaţia, a publicat poveştile şi piesele de teatru pentru care este recunoscut astăzi. În plus, a lucrat împreună cu alţi medici pentru a limita efectele epidemiei de holeră din regiunea sa.
Sectorul său cuprindea 25 de sate
S-au schimbat multe din vremea lui Cehov, mai ales în ceea ce priveşte abordarea faţă de o pandemie. În timp ce ne confruntăm cu această nouă pandemie, de COVID-19, observăm că, indiferent de vremuri, va exista mereu epuizare, mai ales în ce le priveşte pe cadrele medicale, îndoială cu privire la eficacitatea metodelor de prevenire şi tratament, dar şi speranţă, în ciuda realităţii sumbre a morţii şi suferinţei.
Iată ce îi scria Cehov prietenului său, Alexey Suvorin: în timpul epidemiei de holeră: „Am fost numit medic pentru cei care au semne de holeră într-un sector care cuprinde douăzeci şi cinci de sate, patru fabrici şi o mănăstire. Organizez construirea barăcilor şi mă simt singur, pentru că toată afacerea cu holera este străină de inima mea, iar munca, care presupune conducerea continuă, vorbirea şi atenţia la detalii mărunte, este epuizantă pentru mine. Nu am timp să scriu. Literatura a fost lăsată deoparte de mult timp şi sunt afectat de sărăcie, deoarece am considerat că este convenabil pentru mine şi independenţa mea să refuz remuneraţia primită de medici. M-am plictisit, dar există multe lucruri interesante în holeră dacă te uiţi dintr-un punct de vedere detaşat. La târgul de la Nizhni fac minuni care ar putea să-l oblige chiar pe Tolstoi să ia o atitudine respectuoasă faţă de medicină şi intervenţia oamenilor culţi în viaţă. Noi, medicii raionului, suntem, în general, pregătiţi. Planul nostru de acţiune este clar şi există motive să presupunem că şi în părţile noastre vom scădea procentul de mortalitate din cauza holerei. Nu avem asistenţi, trebuie să fie medic şi asistent sanitar în acelaşi timp. Ţăranii sunt nepoliticoşi, murdari în obiceiurile lor şi neîncrezători. ‟
Într-o săptămână a văzut şi o mie de bolnavi
Este foarte uşor să crezi că adversarul cu care ne confruntăm astăzi este excepţional, dar nu trebuie să uităm că, în trecut, oamenii au reuşit să depăşească momente grele în pofida suferinţelor, cu altruism şi capacitatea incredibilă de a supravieţuieşte în situaţii aparent fără speranţă.
În anul 1892, când gubenia lui Anton Cehov era ameninţată de holeră, consiliul regional de igienă l-a rugat să ia toate măsurile profilactice necesare pentru a evita extinderea epidemiei. Acesta n-a stat nicio clipă pe gânduri, s-a pregătit, citind lucrări despre holeră şi asigurându-se că sunt ridicate barăcile necesare pentru izolarea pacienţilor din sectorul său.
Nu avea banii necesari să plătească pentru acestea, aşa că i-a rugat pe prieteni, vecini, rugându-se de ei cu „puterea de convingere a unui cerşetor‟, după cum istoriseşte autorul Henry Troyat, în cartea sa „Cehov‟, apărută şi la noi, la Editura Albatros. „Bătea drumurile într-o căruţă proastă, ajungea frânt de şale prin sate, îi învăţa pe ţăranii bănuitori cum să se păzească de flagel şi, pe deasupra, îngrijea cazuri de tifos, difterie şi scarlatină. Într-o săptămână a văzut o mie de bolnavi‟, mai notează Troyat. Scriitorul şi medicul rus îi scria amicului Suvorin : „Dintre toţi medicii din regiune, eu sunt cel mai amărât, caii, echipajul meu sunt infecte, nu cunosc drumurile, noaptea nu văd nimic, n-am bani, obosesc repede şi, mai ales, nu pot să uit că trebuie să scriu şi că am chef să scriu şi să dau dracului holera‟. Totuşi, şi-a ţinut în frâu propriile dorinţe şi n-a renunţat nicio clipă la datoria sa de medic. Eforturile sale au dat roade, iar epidemia a ocolit gubernia. Nu s-a mândrit cu această reuşită, pentru că scepticismul nu-i permitea mulţumirea de sine.
FOTO: Shutterstock
